În 2004, pe 8 octombrie, ne-am despărţit de cel supranumit „părintele deconstructivismului“. Jacques Derrida. Nu ştiu de ce ne imaginăm că filosofii sunt nişte copii retraşi, meditativi şi cu tendinţe de izolare. Poate pentru a le justifica parcursul de viaţă ulterior.
Jacques Derrida s-a născut în Algeria şi visa, copil fiind, să ajungă un mare fotbalist. Asta fiindcă fusese dat afară din şcoli datorită originii evreieşti şi ajunsese la un liceu unde sportul era singura activitate serioasă. Dar n-a fost să fie el vreun celebru fotbalist, a mai clacat şi la bacalaureat, aşa că a plecat în Statele Unite şi, mai apoi, în Franţa şi s-a apucat de… deconstructivism.
Interesant este că niciodată Derrida n-a dat o definiţie clară a conceptului pentru care a ajuns celebru. Şi în anul morţii sale, el a preferat să păstreze această stare de echivoc. Spunea că deconstrucţie nu înseamnă nici pe departe distrugere, nici chiar desfacere. Înseamnă o analiză a structurilor sedimentate în gândirea noastră.
Şi fiindcă întreaga istorie a filosofiei gravitează în jurul întrebării „Ce este?“, Derrida vine şi spune că deconstrucţia este o gândire a originii şi a limitelor ridicate de însăşi această întrebare.
Astfel, aceste structuri care uneori s-au pietrificat în mintea noastră grevează asupra întregului sistem de gândire şi, în consecinţă, asupra tuturor acţiunilor noastre. Iar filosoful ne invită să ieşim din corsetele autoimpuse şi să ne analizăm cumsecade fiindcă o mare parte dintre aceste structuri conceptuale nu sunt conştientizate, în ciuda fermităţii zidurilor lor de incintă. Iar analiza e un fel de igienă perpetuă a minţii şi-a sufletului. Ca să nu ne mai doară greutatea surprizelor… sau nu atât de tare. Şi ca să nu ne mai desfacem în fărâme la prima adiere neprielnică.
Pe Ana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Înapoi în anii nopților magice
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
