Nu mult lăudata prospețime, ci uzura, crețurile de la ochi, cuta amară a gurii, privirea ușor dezamăgită, gesturile de oboseală dau farmecul unei femei… Mai ales uzura căpătată din iubirile anterioare, pierdute, uzura nostalgică, infinit fascinantă… amărăciunile înșelăciunilor, da, ale înșelăciunilor făcute chiar de ele, ce le lasă dezarmant de atrăgătoare, de vulnerabile, de gentile în viitoarele liubovuri, cînd ispășesc greșelile de altădată printr-un prinos de dragoste prietenoasă, duiosă, maternă aproape…
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
