Marilyn Monroe n-a apucat să-şi scrie memoriile şi cu excepţia jurnalelor, e drept, numeroase şi fotografiate parţial post-mortem, nu a lăsat vreun rând publicat. Dar de-a lungul vieţii a citit ce-au scris alţii şi, odată ce-a prins gustul lecturii, nu s-a mai oprit.
Mai toată lumea o cunoaşte în postura de starletă sexy, blonda nu chiar înzestrată intelectual, însă puţini ştiu că pe lângă nuduri există numeroase şi fotografii care-o înfăţişează altfel – citind. Pe numele adevărat Norma Jean Mortenson, de fapt şatenă natural, Marilyn era interesată de politică, pasionată de poezie şi îi considera pe Saul Bellow şi Carl Sandburg eroii ei literari. Truman Capote şi Isak Dinesen i-au fost prieteni, iar Arthur Miller, cel de-al treilea soţ.
Într-un articol publicat în revista Vanity Fair înainte ca biblioteca lui Marilyn Monroe să fie scoasă la licitaţie în 1999, autorul scria că „mai multe fotografii din tinereţea lui Marilyn, în special cele care-i plăceau ei, o înfăţişează citind. Eve Arnold a imortalizat-o pentru revista Esquire într-un parc pentru copii din Amagansett, citindu-l pe James Joyce. Alfred Eisenstaedt a fotografiat-o acasă pentru Life, îmbrăcată în pantaloni albi lejeri şi cu o bluză neagră, citind, având drept decor un raft cu cărţi.” Raft cărora li s-au adăugat şi altele, pentru că atunci când a murit în 1962 (azi, 5 august, se împlinesc 51 de ani de atunic) colecţia ei depăşea 400 de titluri, de la Camus la Kerouac, Steinbeck, Hemingway, Flaubert, Proust, Stendhal, Dostoievski, Freud sau Zola. După ce s-a căsătorit cu Joe DiMaggio în 1954, acesta i-a făcut cadou Micul prinţ de Antoine De Saint-Exupery.
Dar abia când a început relaţia cu Arthur Miller în 1955, Marilyn a făcut eforturi să-şi aleagă lecturile cu atenţie. Fotografiată în acelaşi an citind Moartea unui comis-voiajor, actriţa a devorat biografia în șase volume a lui Abraham Lincoln scrisă de Carl Sandburg, la recomandarea lui Miller. Nu Marilyn Monroe a intrat într-o zi într-o librărie din Beverly Hills şi a cumpărat Viaţa şi opera lui Sigmund Freud în trei volume, ci Marilyn Monroe Miller. Era mândră să fie soţia unuia dintre cei mai respectaţi autori contemporani şi pe chitanţe folosea numele lui. S-a străduit să se integreze în cercurile soţului, dar n-a scăpat de eticheta de blondă proastă. Lui Miller îi era ruşine cu ea atunci când se întâlnea cu colegii de breaslă, iar actriţa a citit în jurnalul lui că se simţea „dezamăgit” de ea. Cum să-ţi fie ruşine în public la braţul lui Marilyn Monroe? – rămâne o întrebare la care nu cred că voi putea găsi răspunsul.
Dragostea ei pentru cărţi era un sinceră. Tomurile aranjate frumos nu îi ţineau companie numai în nopţile lungi cu insomnie, ci erau şi modul prin care spera să îşi schimbe imaginea. Marilyn şi-a dorit toată viaţa să fie luată în serios, apreciată şi pentru altceva decât formele voluptoase. La un moment dat, castelul magic de la Hollywood se transformase într-o închisoare. Părea împăcată citind, deşi trebuie să recunoaştem că poza. De multe ori scotea o carte în timpul şedinţelor foto, cum s-a întâmplat şi cu celebrul instantaneu cu ea alături de Ulise a lui James Joyce. Cartea i-a dat ceva bătăi de cap (dar cine n-a păţit la fel?) şi spunea că nu poate citi decât pasaje scurte, pe rând, pentru că e prea greoaie. I-a mărturisit fotografului că îi plăcea să citească anumite bucăţi cu voce tare, iar în fotografie parcă nici nu te uiţi la ea, aşa concentrată şi serioasă, ci înăuntrul ei.
Dornică să înţeleagă lumea din jur şi pe ceilalţi, Marilyn scria des, încerca să interpreteze ce i se întâmpla. Norman Rosten, coleg şi prieten cu Miller, i-a descris stilul literar drept unul „plin de instinctele şi reflecţiile unui poet, dar complet lipsit de control. Deseori gândurile ei sunt înregistrate drep adevărate izbucniri ale sentimentelor.” În Fragmente: poeme, note secrete şi scrisori ale lui Marilyn Monroe semnată de Stanley Buchthal şi Bernard Comment e relevată şi această latură a actriţei. O colecţie de note scrisă de mână, scrisori şi chiar încercări timide de poezie dezvăluie un suflet curios, care-şi căuta locul în lume.
Marilyn Monroe dans son appartement photographiée par Philippe Halsman, Hollywood, Californie, USA, 1952
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Cum să-ți valorifici biblioteca veche cu ajutorul unui anticariat de cărți?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
