Se mutase la el de numai câteva zile şi deja nimic nu mai era la locul său. Reorganiza, reaşeza. Amuzat, o privea cum, ca un copil, scotocea peste tot, scotea lucruri şi apoi, cu un aer matern, se minuna că brichetele fuseseră până atunci într-un anumit sertar, că bluzele nu stăteau în şifonier cu un etaj mai sus sau, dimpotrivă, cu unul mai jos decât le aşezase el. La un moment dat, ea dispăru aproape cu totul în cămară, se auziră nişte zgomote ciudate, de oale în cădere. Sări să o ajute, dar până să ajungă la ea o văzu apărând cu un sac de plastic, plin de praf.
-Ah, nu astea, lasă-le acolo. Voiam oricum să le duc la mama-n beci, dar nu am…
-Lasă-le acum că nu încurcă, dar ce e aici?
Până să o poată opri, ea începu să deşerte sacul în mijlocul sufrageriei. Primul lucru care-i sări în ochi era o cutie veche de bomboane (he, he, de când Candia era… Candia) din care se rostogoliră câteva maşinuţe de fier. Copilul adormit în el de peste 20 de ani aproape strigă: “Hei, ai grijă, scara de la maşina de pompieri e prinsă cu scotch!”. Ruşinat, îşi dădu seama că a vorbit cu voce tare. Ea lăsă maşina pe jos şi scoase o pungă. Prin plasticul murdar ghici formele familiare ale cowboy-ilor şi indienilor din plastic. Până să retrăiască senzaţiile de demult, când îi aşeza în poziţii de luptă, o văzu scoţând din sac o casetă… ORWO… ce o fi pe ea? I-o luă din mână şi o băgă în casetofonul combinei. Minune, mergea.
Bruce Springsteen – I’m On Fire
O văzu cum întoarce sacul cu gura-n jos. Căzură câteva reviste… Pif! Şi o cutie… Piticot! Pe ăsta de ce dracu’ îl păstrase? Nu-i plăcuse niciodată. Nu mai ştia ce rudă îndepărtată i-l adusese la vreo sărbătoare… poate Moş Gerilă?
Ea începu să citească instrucţiunile de pe spatele capacului. Petrică voia să ajungă-n ţara lui Piticot, îl înhamă pe iepuraşul Urechilă la sanie şi porneşte. Scoase table de joc, pe care era desenată o spirală cu tot felul de figurine desenate. Ai un pion, dai cu zarul şi, în funcţie de cercul unde ajungi, înaintezi sau jocul te dă înapoi…
-Jucăm? Hai, e simplu, tu ai pionul verde, eu pe cel roşu. Ia, uite şi zarul, dau prima.
Dădu 1 şi el îşi aminti brusc că asta însemna că intră-n joc. Dădu şi el. 5, trebuia să mai aştepte…
-Hai, zău, nu am chef…
-Eşti ofticos, hai încă o mână.
Zarul, aruncat de ea, arătă 4. Mută pe cercul cu numărul cinci şi citi în instrucţiuni:
-Un pitic te roagă să-l iei în sanie, rămâi o dată afară din joc. Dă tu, de două ori…
-Pe cuvânt, nu am chef, să strângem astea…
În timp ce spunea rostogoli zarul. 1! Intra şi el în joc. Apoi dădu 6. Mută pionul pe 7 şi îi întinse zarul. Ea îl luă… 5… mută pe 10 şi citi:
-Dulăii răi te întorc la 1…
-Pe bune nu am chef. Uite cât ţine…
-Hai, uite, îl fac mai interesant, spuse ea rugător şi îşi scoase bluza… Vezi? Completăm regulile, cine nimereşte pe un cerc roşu scoate o haină. E un Piticot pe dezbrăcate! Ai mai jucat vreodată?
Sub cupele transparente vedea sânii pe care-i iubea îndeajuns cât să-şi vadă bluzele mutate de pe un raft pe altul al şifonierului. Luă ziarul şi simţi un fior aparte.
-Bine fie, doar ca să-ţi fac plăcere…
Aruncă şi se gândi că poate avea destul noroc ca pionul ei să ajungă la 24… “Ai căzut în prăpastie, părăseşti definitiv jocul”. Anticipa imaginea hainelor ei, aruncate în dezordine peste maşinuţele de pe jos. Spera ca scotchul să ţină. Şi îi vedea picioarele goale, puse unul pe faţa lui Pif şi altul acoperindu-i motanului Hercule plasturele de pe faţă…
P.S.: Sus Jos, Nu te supăra, frate, Piticot, Cutia Magicianului, Bunul gospodar, Dacii şi Romanii… jocuri din copilăria “decreţeilor”, în anii în care o jucărie cehoslovacă sau o maşinuţă Matchbox erau rarităţi. Nu îmi e dor de “Nintendo-ul copilăriei ceauşiste” şi nici nu sunt vreun nostalgic, dar o melancolie te cuprinde când le revezi. Au fost ani în care eram fericiţi, nu pentru că o duceam bine, ci pentru că eram inocenţi şi destul de inconştienţi ca să ne trăim copilăria, lăsând adulţilor din viaţa noastră să poarte povara conştientizării vieţii mizere pe care o duceam…
Piticot a apărut prima oară în 1961, la CentroCoop, fiind reeditat, în 1982. Nu cred că doar lipsa competiţiei l-a făcut un produs de succes, dar cert e că a ajuns atât de popular încât nu cred că a fost copil din anii comunismului care să nu-l fi avut în casă. Dacă ţigările Kent erau cadoul STASS pentru doctori, Piticot şi cutiile de bomboane erau atenţiile cele mai obişnuite pentru copii la care mergeai în vizită. După Revoluţie a fost scos în variantă 3D, dar deja pe piaţa românească pătrunseseră jocurile electronice şi nu cred că a mai cucerit inima vreunui copil.
P.P.S.: Born in the USA, albumul din 1984 al lui Bruce Springsteen, a fost un hit atât de mare pentru rockerul din New York încât nu a mai reuşit să şi-l egaleze. Atunci, în topuri, l-a detronat pe Michael Jackson. A câştigat 2 Premii Grammy şi a fost nominalizat la alte 3. Piesa I’m On Fire a fost înregistrată cu doi ani înainte, în 1982, şi a fost inclusă pe album ca o “umplutură”, dar a devenit un succes, mai ales datorită clipului video preluat de MTV, care era, în acea vreme, foarte circumspect în a difuza piese cu tentă country. Criticii consideră acum Born in the USA cel mai bun album country-rock produs vreodată. La sfârşitul anilor ’80, pe casete magnetice sau pe vinil, a pătruns şi în România, traversând Cortina de Fier…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
