Sunflower – ”prietenii știu de ce”, mi-a spus, atunci când a ales numele cu care vrea să apară în articol – e antreprenoare și manager. Nenea Gică a fost unul dintre vecinii ei. Distanța socială dintre ei e considerabilă sub toate aspectele: educație, bani, aspirații, stil de viață… Eu nu l-am cunoscut pe nenea Gică și nici nu mai am șanse, a plecat definitiv. Am cunoscut-o pe Sunflower.
A venit la mine ca să ”crească” și a crescut în trei luni ”cât alții în trei ani”, cum spun poveștile. Nu pentru că aș fi hrănit-o eu cu cine știe ce ambră a zeilor, ci pentru că a scotocit ea foarte serios prin ea însăși și a descoperit resurse de care nu a fost niciodată conștientă, sau pe care nu îndrăznea să și le recunoască, sau pe care le rătăcise prin vreun ungher al sinelui…
În orice proces de creștere, avem nevoie, la orice vârstă, de repere, de ”modele” de la care să ne inspirăm. În primele conversații, ea și-a ales repere din case regale și lumea artei. La un moment dat, a avut o revelație: ”Vreau să devin propriul meu model”. Altfel spus, ”Vreau să învăț să acționez astfel încât să pot fi propriul meu model”. Ce obiectiv mai ambițios și totodată mai realist ți-ai putea propune pentru un program de dezvoltare a potențialului tău?
În orice proces de creștere, avem nevoie, la orice vârstă, să identificăm corect nevoile noastre fundamentale, iar apoi să căutăm căi sănătoase și sustenabile pentru a ni le satisface. Originalitatea modelului creat de mine constă în aceea că eu văd nevoile în ”cupluri”: de exemplu, nevoia de supraviețuire, consum, plăcere (a trăi în prezent) formează un cuplu cu nevoia de a prelungi viața, a lăsa ceva în urmă (a fi, într-o anumită măsură, ”nemuritor”). Eu n-am întâlnit nicio ființă umană adultă care să nu aibă nevoie de ambele: oricât ai fi de orientat către ”trăiește clipa”, plăcerea de moment, mai devreme sau mai târziu ceva din tine te împinge și către a face ceva ca să prelungești prezența ta pe Pământ; iar pentru că natura nu ne-a făcut nemuritori, singura soluție e să lăsăm ceva în urmă; unii fac copii, alții acumulează averi, alții vor să creeze un produs artistic, științific, tehnic etc. de valoare… toate acestea sunt, în fapt, manifestări ale unei nevoi umane fundamentale.
”Eu nu știu ce voi lasa în urmă, nu m-am gândit…”, părea să spună fața ei, surprinsă și dezorientată, când a văzut grila (instrumentul) de lucru. Apoi, a început o poveste, cu zâmbet și căldură în voce. Nenea Gică a plantat cândva un tei în grădina din fața blocului în care locuia. De ani mulți, de fiecare dată când teiul înflorește ”noi îl pomenim”. Nenea Gică nu mai e, însă le oferă an de an, foarte multor oameni, bucuria parfumului de tei și șansa unui gând bun care să rupă ritmul multelor griji cotidiene…
”E așa de simplu să lași ceva în urmă…”, și-a încheiat ea povestea.
Nenea Gică lasă în urmă, din ziua acestei discuții, bucuria și gândul bun asociate parfumului de tei și ceva în plus: un model. Paradoxal, el îi furnizează repere pentru creștere unui om ”superior” lui sub multe aspecte. Din ziua aceea, el face, aici, pe Pământ, echipă cu reprezentanți ai caselor regale și cu artiști cunoscuți, participând împreună cu ei la creionarea unui model. Iar teiul său ar putea să-i dea șansa să rămână o prezență semnificativă în viața unor oameni mai mult decât vor rămâne ceilalți…
Tu ce lași în urmă?
Și care sunt modelele de la care te inspiri ca să devii propriul tău model?
Citiţi şi
Dar cum să NU știți ce e ăla păstârnac și la ce se folosește?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
