Pe „balamucul” turcesc de zilele astea, doi vajnici români cu… ne-nţelegeţi, tot ce trebuie în materie de curaj, s-au hotărât în miez de noapte să meargă la locul faptei, să vadă, să miroasă şi să scrie „la cald”, direct din oala care sfârâie zgomotos pe focul din Balcani. Şi le-a ieşit un text demn de o piesă de teatru în trei acte, româno-bulgaro-turceşti: „TR”„Istanbul” şi „HoBa 3aropa”.
Ce să mai încoace şi-ncolo, scriitura lui El Lunes ne-a ţinut în priză cum rar ni s-a mai întâmplat de ceva timp încoace. Măcar de-ar fi aşa toate relatările de la posturile TV, care mai că leşină în tubul catodic şi în cristalele lichide de parcă acum ar da turcii… Turcii, iacătă, nu dau năvală, dar nici nu se înmoaie ca ceara topită la soare: “Tinerii din TGB încep să-şi strângă gunoaiele, civilizat, în pungi de Bershka, semn că şi socialismul are micile sale slăbiciuni. La un televizor instalat în parc, printre corturi şi saltele, rulează la volum maxim un documentar despre hacktiviştii Redhack (…) Alături, un domn elegant, cu ochelari, ţine un discurs unui auditoriu restrâns: trei tineri, îmbrăcaţi în trei tricouri diferite. Mă uit mai atent: unul e cu Beşiktaş, unul cu Galatasaray, al treilea cu Fener. Dă-te, că-i trucaj! Nu, nu e… Nu mai e loc de rivalităţi. Nu aici, nu acum.”
Cum le-a devenit Google translate cel mai bun prieten celor doi români, cum au împărţit ei un mic cu gust de kebab, un çay fierbinte şi un castravete sărat cu turcii şi cum se vede lumea de pe ultima baricadă din Istanbul, peste drum de cafenelele şi terasele pline-ochi de oameni care îşi văd liniştiţi de-ale lor, citiţi direct de la sursă, cu toată încrederea. Turcul plăteşte!
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
