Când am citit că o dată la două secunde undeva în lume se cumpără un ruj sau un fard de pleoape MAC, ne-am speriat puţintel. Păi, cum aşa, nici bine n-am clipit de două ori şi…? Ei bine, da. Produsele machiaj ale brandului MAC au început târziu să se facă nevăzute de pe rafturi la viteze de ordinul secundei, după ce au cucerit iremediabil show-urile de modă. Pe toate, ca să fim exacte.
Şi astăzi, din programul Paris Fashion Week poate lipsi un Galliano, se poate întâmpla să nu apară un Giorgio, dar MAC e cu siguranţă prezent şi contribuie, din culise, la perfecţiunea de pe podium. Ultima oară când numărasem, erau peste 150 de săptămâni ale modei pe an. Nu plănuim să ne lansăm în socoteli complicate, pentru că e limpede ca lumina zilei că MAC e acolo unde e nevoie de un machiaj bun. A durat aproape 3 decenii să ajungă aici, ca să nu credeţi cumva că se ajunge la supremaţie peste noapte. Şi s-a întâmplat că au grăit de la început întocmai pe limba celor mai creativi, mai îndrăzneţi, mai simpatici şi mai exigenţi oameni din lumea modei.
Era 1984 când doi Frank canadieni, Toskan şi Angelo, s-au gândit să creeze o linie de produse cosmetice “forte”, care să nu mai cedeze după ore lungi petrecute de modele în faţa aparatelor de fotografiat. Primul deţinea un salon de înfrumuseţare, al doilea era make-up artist şi fotograf, dezamăgit din ambele posturi de timpul irosit cu retuşurile. Au trecut şapte ani până la inaugurarea magazinului din New York şi încă patru până ce Estée Lauder a preluat jumătate + 1 din companie. Campania care i-a făcut celebri a fost, şi nici nu se putea altfel, şocantă şi a atins exact nervul care declanşează multe dintre păcatele noastre: imaginea de sine.
Cu o atitudine suficient de arogantă, ieşită din comun şi pasiv-agresivă cât să stârnească invidie şi curiozitate, MAC a împânzit metropolele mari cu afişe pe care au pus chipul unui travestit de culoare, machiat năstruşnic, şi cu sloganul „Nu te sfidăm şi nu te intimidăm, pentru că ştim ce însemna să fii ironizat în copilărie de copiii cool. Ghici ce? Acum noi suntem copiii cool”. Era tocmai deceniul în care supermodelele învârteau lumea pe vârful unghiilor, aşa că mesajul a ajuns ca o săgeată, direct în subconştient. Produsele au început să fie folosite de tot mai mulţi make-up artişti. Şi tot mai mulţi. Şi tot mai mulţi. Până au ajuns la vreo 12.000, spre sfârşitul lui 2012.
Una dintre cele mai bune din această comunitate de mâini dibace, Alexandra Spyridopoulou, a fost aleasă senior make-up artist la MAC. Pentru că are în grijă zona Balcanică de distribuţie a produselor, a venit la Bucureşti la sfârşitul lunii mai, şi a vorbit, demonstrat şi fascinat despre şi cu tendinţele pentru toamna care se apropie. Tendinţe de podium, pe care doar cele mai curajoase dintre noi le-ar aborda în viaţa de zi cu zi şi care nu mai încearcă să contureze cu orice preţ frumuseţea, ci mizează pe accentuarea detaliilor, a inocenţei, a stilului “rupt”, punk, rebel. Mai pe brumă, mai pe-omăt, se vede că defectele încep să fie văzute drept plusuri şi că industria modei dă tonul.
Iar dacă MAC e pe gustul specialiştilor în machiaj, nici pe noi nu ne poate dezamăgi, că doar n-om fi făcute din alte materiale, care nu şi-ar găsi locul în deviza lor: “All ages. All races. All sexes”.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
O romanță dulce-amăruie – Past Lives
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
