Frumoasa maşină s-a oprit la scara biroului, mă întreb cum de i-a dat liber şoferului.
– Am venit să îţi văd zâmbetul.
Ca nevastă nu aş fi auzit niciodată aşa ceva.
– Ce mă bucur! Și cum îl găseşti?
– Ravisant, parcă mai frumos decât ţineam minte, hmmm… hai urcă.
– Am oameni în birou, trebuie să îmi iau rămas bun de la ei, dar de ce nu …
– Închide ochii.
– Vai, strig eu de uimire, este pentru mine ?
Din punga neagră de lux a scos o splendidă rochie roşie Ungaro.
– Dar este extraordinar de frumoasă.
– Şi pentru că îţi place aşa mult, mai închide ochii odată.
– Este prea mult, un colier de rubine?
– Să se asorteze cu buzele tale roşii.
De bucurie, am sărit pe bancheta din spate şi am îmbrăcat rochia.
– Ei? Cum arăt? am întrebat eu învârtindu-mă încântată pe trotuar sub privirile uimite ale trecătorilor.
– Eşti minunată, a zâmbit el mulţumit.
Normal că eram. Câte femei sunt atât de nebune să îşi arunce hainele de pe ele şi să iasă din maşină în amiaza mare cu o rochie lungă roşie şi cu un colier strălucitor. Culmea este că m-am simţit al naibii de bine.
Dacă aş fi fost nevastă, probabil că acţiunea conjugală s-ar fi desfăşura cam aşa:
– Bună (opţional iubito).
– Bună dragul meu (întodeauna unul este mai drăgăstos).
– Cum a fost la birou?
– Ştii şi tu, probleme, afaceri…
– Ai mâncat ?
– Bineînţeles.
– Şi eu am avut o zi grea, am …
– Stai că îmi sună telefonul.
După jumatate de oră de convorbire, dialogul continuă:
– Ah, iubito (opţional), vezi că ţi-am lăsat bani pentru rochie aia. Groaznic de scumpă, o bucată banală de material. Zău aşa, poţi să fii şi tu mai modestă. Nu haina îl face pe om.
– Dar îmi doresc rochia aia, vreau să fiu frumoasă pentru tine, vrei să mă duc să o cumpăr acum ? Să vezi cum îmi stă?
– Păi nu te văd oricum la eveniment ?
Despre colier nici vorbă, probabil că se odihneşte pe gâtul vreunei nefericite… amante.
Amantele nu aud niciodată cât de scump este un obiect vestimentar, o vacanţă sau cine ştie ce excentricitate. Ar fi ca şi când domnii ar recunoaște că de fapt cam atâta pot. În zilele noastre primează mai mult potenţa financiară. Amantele au parte de toată distracţia, bărbaţii se pregătesc pentru ele, sunt atenţi şi amuzanţi. Pentru neveste, aceiaşi bărbaţi comentează şi le judecă cheltuielile, au hachiţe şi indispoziţii.
Într-o relaţie cu amanta există reguli. Ca amantă le poţi impune, ca nevastă nu prea. Trebuie să te conformezi, de dragul copiilor, a siguranţei, a propriei lipse de încredere. Amanta este un spirit liber şi de regulă tolerată cu toate libertăţile ei. Şi ce dacă se mai întâlneşte şi cu altii ? Păi, dacă el nu este liber să o ia de nevastă… Sau dacă nu oferă destul pentru statutul de exclusivitate…
Ca amantă îţi permiţi să te bosumfli, să ai pretenţii şi să faci tot ce îţi trece prin cap. Poţi să ai indispoziţii pentru că pur şi simplu nu ţi se potrivesc chiloţii la ruj. Domnul se va strădui să îţi cumpere chiloţii potriviţi. Şi încă de la Perla.
Dacă–i permiţi să te viziteze acasă, este festin. Şampanie, flori şi bine-nţeles un cadou. Timpul este limitat, senzaţiile intense.
Exista şi un risc în toata povestea aceasta: da, îndrăgostitul. Ce faci dacă te îndrăgosteşti ?
Dacă bărbatul a simţit asta, ajungi mai rău ca o nevastă. El nu are nevoie să vadă încă o femeie care i se supune şi-i face pe plac. Lui îi trebuie una care–l chinuie. Una la care se gândeşte când îşi strânge nevasta în braţe. Una care tot timpul poate fi a tuturor, dar niciodată a lui.
Al doilea mare risc, deşi eu o numesc prostie curată, este să te căsătoreşti cu amantul tău. Din păcate se întâmpla mult prea des. Cum naiba poţi să-l mai crezi pe cel care şi-a minţit nevasta ca să fie cu tine? Cine trădează o dată va trăda permanent.
Din fericire, mai sunt şi categoria rara avis, când cei doi, căsătoriţi fiecare cu altcineva se văd, se plac, se hotăresc să divorţeze şi să trăiască împreună. Varianta asta cred că funcţionează doar în cazul în care “păcătoșii” iau hotărârea foarte repede şi nu lasă loc minciunii şi trădării ieftine să se strecoare între ei.
Cazul în care amanta vânează doar un portofel nu-l discut, aceea nu este relaţie, este troc.
Ca amantă ai mult timp liber. Nu te judecă nimeni că stai la coafor 5 ore, doar o faci pentru el. Dacă nu ştii să prăjești nici măcar un cartof, tot eşti adorabilă şi neajutorată. Amanta nu trebuie să facă nimic. Cel mult trebuie să asculte. Trebuie să-şi aloce tot timpul să arate de la extraodinar în sus şi să se bucure de admiraţie.
Al treilea risc: gelozia.
Pe cine poate fi geloasă o amantă? Pe săraca nevastă, care oricum simte prezenţa altei femei? Oricât s-ar strădui nevasta să arate bine, tot va fi acuzată că a cheltuit prea mult. Cum să invidiezi aşa ceva? Singurul privilegiu ar fi concediile şi sărbătorile. Dar şi în concediu bărbatul stă cu gândul la amantă, bea bere şi este indispus. Ba este soare, ba nu, ba ar sta la plajă, ba s-ar plimba. Oricum ar fi nu este bine. De sărbători există un alt femonen interesant: urgenţa de la birou. În plin Crăciun îşi aduce aminte că nu a închis imprimanta sau că a uitat să trimită un fax. Nevasta îl înţelege şi uite cum omul nostru dă fuguţa la amanta măcar 5 minute să o vadă. În astfel de situaţii este bine ca amanta să nu fie disponibilă. Astfel agonia este şi mai mare şi valoarea ei creşte.
Există clar tipologia amantelor. Le vezi de departe. Frumoase, disponibile, amuzante. Când apar într-un loc, se face linişte. Nevestele le urăsc şi bărbaţii le doresc nebuneşte.
Alt avantaj major este că o amanta nu se plictiseşte niciodată. Are pe cineva care o cadoriseşte, unul care o plimbă, unul cu care povesteşte şi poate încă unul pe care îl ţine exclusiv pentru sex. În cele mai multe cazuri, ultimul dintre ei ştie de toţi, dar este ori prea tânăr să emită pretenţii, ori prea sărac.
Este o femeie care are mai mulţi bărbaţi în viaţa ei o curvă ? Tendinţa ar fi să spunem că da. Dar dacă această femeie este puternică, are statut şi bani ? Aici oamenii se împart în categorii.
Prima: sigur este curvă şi nu se mai satură de sex.
A doua: se joacă cu bărbaţii, dar este tot o curvă.
A treia şi probabil nu ultima: este nebună, nesătulă şi… curvă.
Citiţi şi
Vin Sărbătorile, vin! Dar dacă ai cardul de tichete cadou Edenred, nu te doare capul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
