V-ați pus vreodată întrebarea asta? Poate în timp ce îi urmăreați și, mai ales, ascultați pe Jeremy Irons, Clive Owen sau Alan Rickman, actori considerați ca având o voce încărcată de sex appeal?
În tabără feminină se află Greta Garbo, Marilyn Monroe sau Scarlett Johansson, toate actrițe care au dat lovitura și datorită vocii senzuale, nu doar a fizicului și talentului. Poate v-ați gândit că un corp atrăgător și o față parcă sculptată fac și vocea să pară mai interesantă. Dar nu e așa, ne spun cercetătorii londonezi, care au disecat sunetul și au găsit explicația.
Experții în fonetică au făcut un test foarte simplu: 10 bărbați au ascultat pe rând vocea unei femei, de mai multe ori. Spunea de fiecare dată același lucru („Baftă la examene!”), dar a citit propoziția întâi normal, apoi șoptit, iar la final apăsat. Fiecare subiect a notat pe o scală de la 1 la 5 nivelul de atracție pe care l-a simțit pentru o voce anume. Apoi, fiecare a ascultat aceeași voce, dar îmbunătățită de un computer și a acordat din nou calificative. La final, rezultatele au arătat, așa cum probabil ați ghicit, că vocea câștigătoare a fost cea șoptită, ascuțită doar puțin, atât cât trebuie. O astfel de voce se obține atunci când glota (porțiunea cea mai îngustă a laringelui, aflată între cele două coarde vocale) este incomplet închisă. Pe un bărbat, sunetul îl duce cu gândul la trupul posesoarei ei, pe care și-l imaginează ca fiind de o mărime relativ mică. Iar acesta e un lucru dezirabil din motive legate de evoluția speciei, ne transmit tot cercetătorii. În plus, o voce șoptită e încărcată de mister și asta stârnește imediat curiozitate și, implicit, interes.
Femeile, în schimb, sunt atrase de vocile mai profunde, iar șoaptele sunt apreciate atunci când sunt folosite pentru a nuanța un mesaj. Evident, și ele se gândesc tot la mărime, susțin cercetătorii, doar că sunt orientate în sens invers, spre masculii mai puternici. Faptul că le-a atras foarte tare atenția doar vocea profundă, unde tonul nu coboară și nu apar deloc șoapte i-a făcut pe oamenii de știință să tragă concluzia că, probabil, „șoaptele au mai înmuiat din agresivitatea cu care e asociat de obicei un trup bine făcut.”
Deși interesante, acest gen de studii nu reușesc să explice exact ce ar trebui sau dacă putem să mai modificăm pe ici pe colo o voce. În fond, dorința umană e mult mai complicată, nefiind doar suma simplă a părților sale, atent disecate.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
