“Tu eşti Petru şi pe aceste temelii voi ridica biserica mea!”
Sf. Petru a fost singurul papă numit direct de Iisus.
În următorii 2000 de ani, alegerea noului cap al creştinătăţii a avut loc printr-un proces democratic, unul dintre cele mai vechi din lume.
Ritualuri, semne şi tradiţii, legi adăugate an după an şi, mai presus de toate, misterul din spatele uşilor închise.
Conclavul decide.
În totală izolare de lumea externă, pentru a nu fi influenţaţi şi pentru ca secretul votului să fie păzit cu străşnicie.
Cuvântul “conclav” vine din latină, din “cum clave”, ceea ce înseamnă “închişi cu cheia”.
Termenul a fost folosit pentru prima dată după cea mai lungă adunare din istorie.
Pe vremea când scaunul papal se afla la Viterbo (Italia), pe 29 noiembrie 1268, au început tratativele pentru alegerea celui care urma să fie Papa Clement al IV-lea.
După aproape 3 ani nu se ajunsese la nici un rezultat.
Pentru a grăbi lucrurile s-a decis ca alegătorii să fie închişi cu cheia şi s-a dispus dezvelirea acoperişului.
Pare bizar, poate ilar, dar a funcţionat.
Orgolii personale (cardinalii sunt şi ei oameni), lupte interne pentru putere, influenţe externe, duc uneori la conclavuri extrem de lungi.
În ultimele veacuri acestea au loc la Capela Sixtină, sub scenele biblice pictate de Michelangelo.
Credincioşii care aşteaptă afară cu sufletul la gură sunt anunţaţi astfel: un fum negru indică lipsa unei decizii (cel ales va avea două treimi din totalul de voturi), un fum alb va anunţa acel “Habemus Papam!”.
Începe, la Roma, al 266 – lea conclav.
Să sperăm cu toţii că va fi un Papă bun pentru toată omenirea şi pentru toată omenia din noi!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
