Are 19 ani, studiază fotografia la Universitatea Portsmouth din UK, îşi doreşte să o aibă într-o zi ca model pe Audrey Tautou, visează să ajungă printre cei mai buni artiști fotografi ai lumii și se pare că este pe drumul cel bun – anul acesta, două dintre fotografiile ei au intrat în finala concursului Sony World Photography Awards* la secţiunile Cultură şi Portret. Și ca să aveți dimensiunea performanței, trebuie să știți că juriul a avut de ales dintre 122.000 de imagini trimise de fotografi din 170 de ţări… Așa am ajuns și noi să vrem s-o cunoaștem pe Alecsandra și să vă povestim și vouă. Pentru că ne plac teribil românii din soiul acesta.
Diana Șerban: Ce faci acum, Alecsandra?
Alecsandra Drăgoi: Sunt studentă în anul al II-lea la Universitatea Portsmouth din UK. După multe încercari, în diferite ţări, precum Danemarca, Olanda şi UK, am decis să mă îndrept spre un mediu mai englezesc, aşadar am venit aici pentru a studia fotografia.
Ne iubim fotografiile mai mult decât toţi ceilalţi
D.Ș.: De unde pasiunea pentru fotografie? Au fost părinţii cei care te-au încurajat sau ai făcut totul pe cont propriu?
Alecsandra Drăgoi: Totul a început ca o joacă. La 14 ani eram curioasă de tot mai multe lucruri din jurul meu, experimentând în mai multe direcţii. Am descoperit fotografia fiind pasionată de artă, design şi pictură. Am experimentat aproape doi ani diferite genuri de fotografie până mi-am găsit nişa. Am avut parte de multă încurajare din partea părinţilor, dar în acelaşi timp a fost şi multă muncă din partea mea.
D.Ș.: Dintre toate fotografiile care este preferata ta şi de ce?
Alecsandra Drăgoi: Noi, fotografii, obişnuim să ne iubim fotografiile mai mult decât toţi ceilalţi, şi nu de puţine ori, confundăm vibraţia resimţită în raport cu o stare, întâmplare sau atmosferă pe care le-am trăit la momentul fotografierii. Voi încerca să nu cad în acestă capcană, deşi este inevitabil. Am multe preferate, dar de fiecare dată este loc şi de mai bine. Sunt de părere că fotografia preferată încă nu am facut-o. Dar, ca să aleg una, aş putea-o alege pe cea cu ursul cu care am fost nominalizată la Sony Award. Automat, faptul că aceasta a fost nominalizată a făcut să o apreciez mai mult. În această fotografie este vorba de momentul oportun, să fii acolo unde trebuie la momentul potrivit şi să declanşezi. Mai mult de atât, este aproape de inima mea, deoarece îmi aduce aminte de România.
Realitatea este pusă la îndoială
D.Ș.: Într-o epocă în care părem a fi descoperit totul, sunt oamenii mai atraşi de mister în artă?
Alecsandra Drăgoi: Cu cât evoluăm, cu atât suntem mai atraşi de mister. Pe de altă parte, având tot mai multe resurse, omul a devenit din ce în ce mai interesat în a descoperi pentru că această evoluţie îl intrigă din ce în ce mai mult.
D.Ș.: Câtă realitate există într-o fotografie?
Alecsandra Drăgoi: Sunt de părere că în orice domeniu, realitatea este pusă la îndoială, mai ales în fotografie. Realitatea ne-o facem singuri. Dar, ceea ce mă fascinează este faptul că o punem la îndoială şi ne macină să aflăm adevărul. Când priveşti o imagine, este inevitabil să nu îţi pui întrebarea, cât adevăr şi câtă minciună este în spatele ei, de aceea iubesc eu fotografia, este complexă în simbolistică.
D.Ș.: Ce ignoră oamenii cel mai mult în viaţa de zi cu zi?
Alecsandra Drăgoi: Proiectul Lumi Paralele vorbeşte despre acest fapt, cum că oamenii sunt blocaţi într-o închisoare pe nume „realitate şi rutină”, astfel nu mai au timp de o pauză în a se bucura de lumea înconjurătoare. Mulţi au uitat să dea importanţă lucurilor mărunte înconjurătoare precum natura, animalele, arta şi chiar prietenia.
Perfecţiunea înseamnă ca o parte din fotograf să se regăsească în imagine
D.Ș.: Sunt nonculorile mai expresive decât culorile?
Alecsandra Drăgoi: Depinde de imagine. Niciuna nu este mai expresivă decât alta. Totul depinde de compoziţie şi pe urmă culorile sau nonculorile ajută la simbolistica imaginii. Nu pot spune că am o preferinţă anume, de multe ori depinde de starea mea sau de povestea din imagine.
D.Ș.: Cum defineşte un fotograf perfecţiunea?
Alecsandra Drăgoi: Această întrebare mă face să mă gândesc la un citat de Oscar Wide, cum că “numai prin artă şi numai în artă putem ajunge la perfecţiune”. Fiecare fotograf, defineşte perfecţiunea în felul lui, la fel cum îşi defineşte propria artă. Nu am o definiţie exactă, dar dacă încerc să fac o fotografie perfectă, va ieşi imperfectă. Pe de altă parte, dacă o fotografie este făcută în mod natural, va ieşi perfectă. Perfecţiunea în fotografie se atinge atunci când o parte din fotograf se regăseşte în imagine.
D.Ș.: Care este graniţa dintre emoţie şi raţiune în artă?
Alecsandra Drăgoi: În fotografie, jumătate este emoţie şi jumătate raţiune. Fiecare fotografie are ceva din creator, este inevitabil. Fotografiile te trădează imediat, spun ceva indirect despre cine eşti, ce vrei, încotro te îndrepţi.
De fiecare dată ştiam când să trec la următoarea etapă
D.Ș.: Ai obţinut, în 2009, premiul I la secţiunea Tineri a concursului „Fotomaraton“. A fost o surpriză sau o confirmare a ceea ce simţeai ca fiind talentul tău pentru fotografie?
Alecsandra Drăgoi: Acesta a fost primul mare concurs pe care l-am câştigat. A fost o mare supriză, dar în acelaşi timp şi o răsplată pentru munca pe care o despusesem până în acel moment. Sunt de părere că fiecare concurs câştigat marcheză evoluţia mea în fotografie, şi de fiecare dată ştiam când să trec la următoarea etapă, dar în acelaşi timp era o recompensă pentru munca depusă.
D.Ș.: Dacă mâine ai ajunge în Africa, ce ai fotografia prima dată?
Alecsandra Drăgoi: Fiind pasionată de oameni, cel mai probabil m-aş îndrepta spre un portret care îmi captează atentia şi îmi transmite o emoţie. Sunt interesată mai mult de tradiţii şi obiceiuri decât de partea de landscape şi wildlife. Fotografia documentară îmi este mai aproape de suflet.
Fotograful pictează cu lumină
D.Ș.: Dacă ar fi să vorbeşti doar un minut despre această fotografie ce ai spune?
Alecsandra Drăgoi: Această fotografia a fost făcută la sărbătoarea Sfânta Cuvioasa Parascheva în urmă cu câțiva ani, în orașul de unde provin, Iași. Pictura, fiind foarte aproape de sufletul meu, de multe ori m-a influențat, la fel ca și în acestă fotografie. Neobișnuitul mă fascinează și mă ajută în creațiile mele. Combinațiile de culori, de texturi, de lumini si reflexii, toate au contribuit “în pictura” pe care o ai în fața ochilor, privitorule. Acest gen de fotografie îl pot defini ca fiind un refugiu. Multe dintre fotografii au făcut parte dintr-un proiect și o expoziție numite Lumi Paralele. Ceea ce mă fascinează cel mai mult în acest gen de fotografie, este unicitatea şi faptul că privitorul poate să își creeze propria poveste.
Aş fotografia-o pe Audrey Tautou
D.Ș.: Există o personalitate pe care ţi-ai dori neapărat să o fotografiezi? De ce?
Alecsandra Drăgoi: Da, Audrey Tautou, una dintre actriţele mele preferate. Am mai fotografiat actriţe, mi se par cele mai interesante modele, deoarece pot să mă joc cu diferite personalităţi pe care le putem crea împreună. Revenind la Audrey, pe lângă frumuseţe, are şi o personalitate foarte puternică. O actriţă care se regăseşte în toate rolurile pe care le-a interpretat, evoluând frumos de la copila visătoare din Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain, în femeia inteligentă din Da Vinci Code şi femeia provocatoare şi independentă din Coco Chanel. Nu cu mult timp în urmă, fotograful Joe McGorty a venit să facă o prezentare la universitatea la care studiez şi printre modelele lui se regăsea şi această splendidă actriţă. Urmărindu-i fotografiile şi poveştile din spatele lor, acestă dorinţă de a o fotografia a devenit mai puternică. Pot spune că Audrey Tautou mă inspiră.
D.Ș.: Este fotografia arta de a surprinde felul în care se aşază lumina?
Alecsandra Drăgoi: Da, sunt de acord cu această afirmaţie. Fotograful pictează cu lumină. Fără lumină, fotografia nu ar exista. Fotografia m-a ajutat să învăţ despre lumină şi arta de a mă juca cu ea.
D.Ș.: Cât este imaginație în creaţia artistică a unui fotograf?
Alecsandra Drăgoi: În procesul creaţiei intervin mai multe principii, imaginaţia nu este singura. În fotografie nu este vorba doar de declanşare şi expunere. Un bun fotograf nu este cel care se uită la propria lui creaţie şi nu arată niciun interes faţă de alţii. Fotografia este despre crearea unei culturi vizuale şi o analiză critică. Am o listă lungă de fotografi care m-au ajutat în procesul creaţiei, printre care Henri Cartier-Bresson, Helmut Newton, Steve McCurry, Brassai. În afară de fotografi, media, cărţile, pictura, viaţa de zi cu zi ajută în acest proces.
Fără multă cultură, fotografia nu are sens.
D.Ș.: Ești foarte tânără. Simți că fotografia este destinul tău sau mai este loc şi pentru altceva în viitor, poate?
Alecsandra Drăgoi: Momentan nu am planuri, trăiesc prezentul şi mă bucur de el. Sunt momente când mă gândesc la viitor şi mă cutremur ştiind că mă aşteaptă o luptă în a mă afirma. Eu am fost educată să aleg calea cea mai de sus, astfel am de muncit mult mai mult. Atât am în plan, să mă fac auzită prin fotografie şi să ajung departe.
D.Ș.: Să ajungi acolo unde te cheamă pasiunea ta, Alecsandra. Noi promitem să-ți privim fotografiile și așa vom afla pe unde ești în drumul tău.
* Fotografiile care au ajuns pe lista scurtă a competiţiei vor face parte dintr-o expoziţie organizată în perioada 26 aprilie-12 mai la Centrul Cultural Somerset House din Londra. Imaginile vor fi publicate de asemenea în ediţia catalogului Sony World Photography Awards 2013. Câştigătorii categoriilor Open şi Youth vor fi anunţaţi pe 19 martie. Laureaţii categoriei Professional şi Fotograful Anului Sony World Photography Awards vor fi anunţaţi la ceremonia ce va avea loc la Londra pe 25 aprilie. Câştigătorul L’Iris D’Or va primi $25.000, iar Fotograful Anului la categoria Open va primi $5.000.
Citiţi şi
Dragostea poate fi o dependență
IRLANDA – femei combatante. Istoria unei fotografii
LOCKDOWN ITALIA văzut de Presa Străină – expoziție fotografică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
