Într-o vreme în care viteza face tot mai multe victime – de la angajați model care mor de epuizare la 26 de ani până la copii privați de prezența părinților veșnic grăbiți – o reacție a societății la presiunile exercitate de imperativul eficienței în detrimentul calității este nu numai previzibilă, ci și necesară păstrării unui echilibru. Contra-valul declanșat de graba cu care ne trăim viața – ilustrată vizionar de Charlie Chaplin în monumentala satiră „Timpuri noi” – este exprimat de mișcarea „Slow” – iar Carl Honoré este probabil cel mai faimos avocat al ei. Pentru cineva care a scris un best seller intitulat Elogiu Lentorii (tradus în România la Editura Publică, 2008), Carl Honoré are la activ o pleiadă de proiecte de succes, ca jurnalist, autor, conferențiar și lider de opinie. The Slow Fix, cartea în care se găsește cea mai recentă pledoarie a sa pentru încetinirea ritmului în care ne trăim viața este pentru a treia săptămână consecutiv în topul best seller din Canada. Pentru că, așa cum spune Carl, fenomenul „slow” nu se referă la a face lucrurile cu viteza melcului, ci la a le face cu viteza potrivită. Frumusețea este în detalii, iar dacă alergăm prin viață în loc să o trăim pierdem exact amănuntele care o fac să merite trăită. Pentru Catchy, Carl Honoré:
Liana Oprea: A trăi pe repede înainte înseamnă a trăi mai puțin?
Carl Honoré: Da, asta înseamnă. Înseamnă a te năpusti prin viață în loc să o trăiești. Când te înțepenești pe „repede înainte” totul devine o ceață, pierzi din vedere textura detaliată a experiențelor de zi cu zi și te lupți să-ți amintești orice. Asta întărește impresia că timpul curge mai repede, astfel că pare că murim mai devreme. De asemenea, a trăi prea în grabă e dăunător pentru starea de sănătate – și asta poate însemna deasemenea că mori mai repede.
L.O.: Care e cea mai semnificativă schimbare pe care a produs-o în viața ta decizia de a lua-o mai încet?
C. H.: Acum am timp pentru acele momente care dau sens și consistență vieții – să citesc copiilor mei o poveste înainte de culcare, să mă bucur de un pahar de vin seara cu soția mea, să stau de vorbă cu un vecin, să mă opresc și să privesc o clădire frumoasă sau apusul de soare. Acum simt că-mi trăiesc viața în loc să alerg prin ea.
L.O.: E dificil să încetinești când ești singurul părinte al uni copil. Cum poate face asta o mamă singură?
C. H.: Întotdeauna trebuie să începi cu pași mici, cu pași de copil. Începe prin a-ți rezerva câte un minut de trei ori pe zi pentru a respira adânc și pe îndelete. Asta îți va reoxigena corpul, va stabiliza presiunea sanguină și va aduce un sentiment de liniște. Păstrează-ți câte o jumătate de oră din zi, ici și colo, în care să decuplezi tot ce înseamnă tehnologie în jurul tău. Șterge-ți din program lucrurile neesențiale. Cocentrează-te mai mult pe ce e important decât pe ce e urgent. Acceptă că nu poți face totul și stabilește-ți priorități, delegă dacă e posibil. Construiește-ți astfel niște minute în plus care te vor ajuta să eviți criza de timp.
L.O.: Cum vezi „reducerea vitezei” în viața unei femei de afaceri?
C. H.: La fel ca mai sus, dar aplicat într-un context de afaceri.
L.O.: E posibil ca încetinirea ritmului să se refere la atenția față de detaliu, ca de exemplu a judeca oamenii și faptele abia după ce ai evaluat în profunzime, fără graba de a trage concluzii?
C. H.: Absolut. Când ne grăbim, nu observăm detaliile fine care fac o mare diferență când e vorba de a rezolva probleme. Trebuie să încetinești, să-ți aloci timp pentru a percepe elementele de detaliu.
L.O.: Plecând de la ultima întrebare, unde poziționezi obiceiul oamenilor de a urmări știrile în fiecare zi, și de a-și forma opinii bazate pe o informație transmisă într-un material de 5 minute la televizor?
C. H.: Mass media e un mare motor al culturii noastre vitezomane. Cred că materialele scurte de știri pot fi utile dar doar dacă sunt parte dintr-o dietă echilibrată de produse mass-media. Cu alte cuvinte, trebuie să ne rezervăm timp ca să citim, vizionăm sau ascultăm forme de jurnalism mai ample, mai respectabile – dacă vrem să înțelegem ce ce întâmplă în lume. Exact ca și cu mâncarea: nu poți trăi numai cu gustări.
L.O.: Mișcarea „slow” se adresează mai ales oamenilor din țările dezvoltate și zonele urbane. Cum încetinești într-un sistem fundamentat pe creștere economică și folosirea eficientă a timpului?
C. H.: Nu sunt de acord. Filosofia „slow” este pentru oricine. E o revoluție culturală împotriva noțiunii de „mai repede înseamnă întotdeauna mai bine”. Filosofia „slow” nu se referă la a face totul în ritmul melcului. Este vorba despre a încerca să faci fiecare lucru cu viteza potrivită. Să savurezi orele și minutele în loc să le numeri. Să faci totul pe cât de bine posibil, în loc să faci pe cât de repede posibil. Este vorba despre calitatea care primează în fața cantității în orice domeniu, de la muncă la dietă la creșterea copiilor. Acest principiu „slow” se poate aplica oricui, de oriunde. În ultimă instanță, „slow” este o stare de spirit.
L.O.: Care crezi că că ar fi repercusiunile pe care le-ar avea reducerea vitezei cu care trăim viața asupra acestor sisteme din țările dezvoltate?
C. H.: A tinde către o viteză mai inteligentă va face toate sistemele noastre să funcționeze mai eficient și sustenabil.
L.O.: Cartea ta, „Under Pressure”, este inspirată de o discuție cu fiul tău. Cum putem învăța de la copiii noștri și ce fel de atitudine ne-ar ajuta să ascultăm informația pe ne-o oferă ei astfel încât să privim viața din altă perspectivă?
C. H.: A încetini ritmul este primul pas către a fi conectați cu copiii noștri. Mai ales în primii lor ani de viață, copiii nu au simțul măsurării timpului, sau al productivității, sau al grabei de a nu întârzia la un termen de predare. Ei au acel dar de a fi în clipă. Ar trebui să încercăm să învățăm din această admirabilă profunzime, din această putere de comcentrare. Și pentru a face asta avem nevoie să scădem viteza pentru a fi în ritmul lor, să ne predăm tempo-ului lor. Putem face asta, findcă instinctul ludic există în fiecare din noi.
L.O.: Se spune că lucrurile care merg într-un ritm mai lent durează mai mult. Se aplică asta și relațiilor?
C. H.: Cred că da. Pericolul este că oamenii investesc prea mult timp în relațiile „rapide” online și neglijează adevăratele relații offline. Au 943 de prieteni pe Facebook dar nu-și aduc aminte când au petrecut ultima oară o după amiază stând la povești cu unul din prieteni în parc.
L.O.: Când șeful te judecă după aparența unei atitudini active, pare o idee bună să arăți ocupat tot timpul. Dacă a te opri să admiri o floare te face să fii concediat?
C. H.: E adevărat, pentru că mulți șefi sunt încă blocați într-o atitudine de secol XIX față de muncă: anume că măsori contribuția cuiva prin numărul de ore pe care le lucrează și cât de ocupat pare. Asta e o absurditate în economia modernă, când oamenii au nevoie să gândească creativ, să lucreze în echipe și să facă parte din rețele sociale – toate astea necesitând încetinirea ritmului și controlul asupra timpului personal.
Pentru a schimba sistemul de gândire al unui asemenea șef, trebuie s-o iei încet. Sugerează un experiment în care timp de o săptămână toată lumea din birou sau din echipă are voie să-și închidă telefoanele tip de două ore pe zi, sau să nu-și verifice e-mail-ul o dimineață întreagă. Sau să plece de la muncă la orice oră doresc. Și apoi să-i judeci după rezultatele finale. Dacă experimentul e făcut bine, el va demonstra șefului că s-au schimbat vremurile!
L.O.: Când sunt concediați sau își pierd slujba, oamenii intră adesea în panică, neștiind cum să se descurce cu acel volum neașteptat de timp liber și imaginându-și cele mai pesimiste scenarii. Ce sfat le dai?
C. H.: Deși sună contraintuitiv și chiar înfricoșător, sfatul meu e să încetinească ritmul. Să-și rezerve timp pentru a se gândi bine la ce vor să facă cu viața lor. Să ia pierderea slujbei ca pe o oportunitate de a-și reporni viața. Și ai nevoie de timp ca să-ți dai seama care va fi următorul drum pe care îl vei urma.
L.O.: Lumea încă funcționează pe principiul „timpul înseamnă bani”. E posibil să nu fie creșterea economică soluția?
C. H.: Creșterea economică este doar o parte din soluție. Avem nevoie să creăm o societate care permite oamenilor să prospere dar în contextuul unei culturi care promovează sănătatea, fericirea și relațiile interumane.
L.O.: Auzim adesea „muncește maxim, distrează-te maxim”. Care e sfatul tău cu privire la a îmbrățișa un ritm mai lent cu scopul de a te bucura de timp liber și vacanțe și ce beneficii ar aduce?
C. H.: Prefer ideea de „muncește bine, distrează-te bine”. Asta permite fiecărei persoane să determine nivelul și intensitatea optimă pentru ea.
L.O.: Un penny pentru gândurile tale despre valorile tradiționale din România în opoziție cu tendința de a copia țările vestice.
C. H.: O țară care se străduiește să ajungă din urmă din punct de vedere economic este întotdeauna sub presiunea vitezei. Oamenii nu vor să fie lăsați în urmă și își imaginează că singura cale de a evita asta este să meargă repede (nu asta e calea, desigur, dar asta cred oamenii).
Dar valorile tradiționale ale unei țări ca România pot acționa ca un vaccin împotriva virusului grabei. Românii pun mai mult accent pe familie – și relațiile sociale ne forțează să încetinim. Importanța mai mare acordată comunității mai degrabă decât individului de asemenea poate acționa ca un antidot pentru viteză.
Sub aspect negativ, există multă încetineală de natură „rea” în România. Birocrația este complet ineficientă astfel că treburi simple pot dura o ore sau chiar zile. Peste tot vezi oameni așteptând, la cozi în fața birourilor sau pe marginea drumului. Sărăcia obligă mulți români să trăiască în mizeria unui ritm lent forțat.
L.O.: Din experiența ta, femeile înțeleg mesajul tău mai ușor sau mai greu decât bărbații?
C. H.: E amestecat. Viteza și graba au o caracteristică macho la care bărbaților le vine greu să renunțe. Dar femeile sunt și ele trase în multe direcții de diferite roluri (mamă, parteneră, angajată, prietenă etc) și asta aruncă multă presiune pe ele – trebuie să le facă pe toate. Ceea ce se traduce într-o rețetă pentru grabă.
L.O.: Mesajul tău pentru femeile Catchy care te citesc chiar acum?
C. H.: A fi mai grăbită nu e întotdeauna cel mai bun mod de a trăi mai bine și a te remarca în lumea noastră oricum grăbită. Uneori merită să încetinești.
UPDATE 24 iunie 2019: tatăl lui “las-o mai încet” revine în România! 🙂 Detalii aici.
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
