Trăim vremuri victorioase, s-ar zice. Femeile par mai hotărâte ca oricând să recupereze orice avans pierdut de-a lungul deceniilor şi s-au pus pe treabă serios. Luptă cot la cot, în sporturi şi pe baricadele companiilor, se implică în politică, se aliază mai mult ca oricând, făcându-ne să ne întrebăm, şi noi şi ei dar mai mult noi, dacă nu cumva zilele patriarhatului încep să apună. Dar, până să includem şi conducerea lumii printre noianele de atribuţii pe care ne încăpăţânăm să le îndeplinim ireproşabil, nu scăpăm oare nimic din vedere?
Majoritatea celor care citesc acest articol se încadrează ori aproape de, ori în plin miez al generaţiei Y sau milenare. În linii mari, pentru a fi milenar trebuie să te fi născut după 1970 sau 1980 maximum, adică în plină schimbare. Teoreticienii s-au grăbit să ne atribuie trăsături şi să concluzioneze: spre deosebire de generaţiile anterioare, suntem mai egoişti şi mai puţin înclinaţi să dezlegăm iţele filosofice ale vieţii sau să menţinem o bună relaţie cu Divinitatea. Ne-am dezbărat de convenţii şi am poftit în familie un nou membru: succesul în carieră şi dobândirea unei averi. Dar, pe cât de ambiţioşi am devenit, pe-atât de mult am păstrat ataşamentul faţă de familie. Surprinzător sau nu, şi în viaţa interconectaţilor milenari îşi face loc instituţia căsătoriei şi dorinţa de a avea un copil, într-o proporţie covârşitoare şi chiar la concurenţă cu cariera. Dar s-au schimbat într-o atât de mare măsură lucrurile încât să ne gândim la o inversare de roluri? La o cădere în dizgraţie a masculinităţii? La, ferească sfântul, Sfârşitul Bărbaţilor, aşa cum scria o autoare americană?
Aparent, nu încă. Bărbaţii de astăzi sunt mai toleranţi cu dorinţa de emancipare a femeii, ba chiar o încurajează şi o urmăresc cu atenţie. Dar stau confortabil în scaunele din care conduc 96% din marile companii ale lumii. Sigur, au început să-şi ia concedii de paternitate, au învăţat să schimbe scutece şi nu se mai reped la portofel când vine vorba de nota de plată la restaurant, dar ceva ne spune că aparenta relaxare de care se bucură în noile vremuri nu le prinde rău deloc, ba dimpotrivă. Se observă chiar un fenomen curios, acela al bărbatului care pleacă din casa părintească hăt târziu, către 30 de ani, sau se întoarce acasă după ce a stat departe o vreme. Iar asta, deşi ne-ar face să ridicăm din sprâncene, se pare că le asigură o rată de succes în muncă mai mare. Cităm: „potrivit studiului realizat de Universitatea din Pennsylvania, nici nu e nevoie ca bărbaţii să se mute propriu-zis înapoi în casa părintească pentru a se bucura de avantajele economice. Chiar şi simpla idee că au opţiunea de a se întoarce le asigură un confort psihic suficient pentru a alege cu mai mare discernământ slujbele şi a se orienta către cele cu avantaje materiale mai mari pe termen lung”. Halal avantaj!
Păcătoase cum le ştim, nici statisticile nu ne dau sorţi de izbândă. Deşi 57% dintre diplomele de masterand şi doctorand sunt obţinute de femei, domeniile în care aleg să se specializeze nu sunt şi cele mai bănoase. Suntem puţine consultante financiare, specialiste în IT sau inginerie şi mai multe profesoare, asistente medicale şi specialiste în marketing. Iar salariile cele mai mari sunt tocmai acolo unde ne ferim să ne îndreptăm privirea. Iată ce zic aceiaşi specialişti când vine vorba de motivele pentru care ne punem singure beţe în roate:
– dacă are de ales între o slujbă care presupune deplasări frecvente în afara oraşului şi alta care îi permite să îşi îndeplinească sarcinile din acelaşi oraş, dar cu un salariu mai mic, o femeie va fi predispusă să aleagă a doua variantă, cu atât mai mult cu cât este mamă. Prin urmare, ea va alege un raport efort alocat muncii/satisfacţie a vieţii favorabil celei de-a doua;
– femeile şi bărbaţii aleg în continuare, în proporţii similare, slujbe pe care le consideră potrivite cu sexul de care aparţin şi în care procentul celor asemenea lor este ridicat;
– femeile nu îşi depun candidatura pentru anumite posturi pentru că nu cred că le vor obţine din cauză că sunt femei.
Păi în aste condiţii, să ne mai mire că o femeie câştigă în medie 78% din salariul unui bărbat? Sau că în numai 20% dintre cuplurile căsătorite, femeia câştigă jumătate sau mai mult din venitul total? Şi să ne mai lăudăm că economia de astăzi se bazează mai mult pe principii care ţin de comunicare şi negociere decât pe forţă brută? Degeaba, putem spune, ne grăbim să credem că bărbaţii rămân în urmă. Măcar atâta lucru să fi învăţat, din auzite, din fotbal: până să sperăm la o victorie, putem cel mult să ne batem pentru un egal.
Citiţi şi
Mame leoaice care cresc bărbați miei
24 de Mari Idei care vor schimba lumea în 2021
Diaspora românească este a cincea cea mai numeroasă din lume
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
