Mănâncă sănătos, bea multă apă, nu sta la soare, nu fuma, menajează-te, îngrijește-te, evită stresul, fă sport, bagă omega 3, acid hialuronic, hrană bio, cosmetice eco, mergi la doctor, ia-ți vitaminele, căsătorește-te, fii optimist, evită grăsimile, scade colesterolul, nu arde neuronii, numără caloriile! Interesul de care se bucură milioanele de sfaturi pentru o viață lungă și sănătoasă arată o preocupare comună pentru longevitate, mai veche decât oricare din noi, mai tare ca piatra filosofală. Din dorința de a fi cât mai mult timp prin preajmă suntem tentați să încercăm orice, de la metode tradiționale la terapii excentrice. De multe ori scăpând din vedere faptul că o viață lungă merită să fie și plină, nu doar multă, aș adăuga. Ei bine, se pare că între cele două există o legătură.
Oricum, abundența de recomandări (de multe ori contradictorii) are un efect stresant intrinsec – nimeni nu poate să se supună atâtor constrângeri și programe și să rămână relaxat. Ba chiar aș spune că fie și șase luni de program obligatoriu (pentru trup, spirit sau amândouă) pot părea deja cât o viață lungă – și plicticoasă. Mai mult, se pare că soluțiile oferite sub formă de recomandare sau indicație nici nu prea au efect. În SUA mandatului lui JFK, președintele țării sublinia în mod constant importanța sănătății fizice și a rolului guvernului în promovarea unui stil de viață sănătos; medicii, citați de publicații prestigioase ca revista Times, începeau să atragă atenția asupra faptului că americanii mănâncă prea mult. La peste 50 de ani, numărul americanilor care suferă de obezitate din cauza unui stil de viață sedentar a atins cote fără precedent.
De la aproape un secol distanță, proiectul unui psiholog – tot american – descrie un cerc complet în zilele noastre, pentru a face lumină – dacă nu asupra motivației – măcar în ceea ce privește câteva din miturile longevității.
În 1921, Lewis Terman, psiholog eminent și unul din pionierii psihologiei educaționale, începea să adune datele pentru un studiu care avea să dureze mai bine de 80 de ani – de fapt cât cel mai longeviv membru al eșantionului. La eșantionul observat au participat 1500 de copii supradotați ale căror povești de viață au fost urmărite din leagăn până la moarte. Mărturisesc că, mai mult decât concluziile, m-au tulburat implicațiile pe care le-a avut decizia lui Terman pentru el, ca muritor. Faptul că atunci când a început studiul, a făcut-o știind că va fi de mult dispărut în momentul încheierii lui. Că experimentul și probabil toți participanții la eșantion îi vor supraviețui; că nu el, ci secolul viitor va gusta fructele coapte ale muncii sale.
În cartea The Longevity Project, apărută la editura Penguin în martie 2011, profesorii în psihologie Howard S. Friedman și Leslie Martin povestesc cum le-a servit materialul exhaustiv oferit de studiul lui Terman pentru a răspunde la întrebarea: ce putem face pentru a trăi mai mult? Informațiile acumulate au ajutat la clarificarea unor aspecte ale legăturilor observate pe parcursul unei generații între sănătatea mentală, socială și fiziologică. Minuțiozitatea datelor colectate de proiectul lui Terman – în sine longeviv – a confirmat, călătorind în timp, idei pe care le-am fi intuit, și a contrazis altele pe care le credeam certe. Iată câteva din credințele revelate ca false de concluziile studiului inițiat de Terman și evaluat de Howard S. Friedman și Leslie Martin pe parcursul a două decade:
- Copiii dați devreme la școală au o viață mai bună. De fapt, copii au nevoie de timp de joacă nestructurat, neafectat de reguli și programe, iar subiecții cărora părinții le-au vrut binele, integrându-i de timpuriu în sistemul educațional, au dus o viață mai stresată și mai scurtă decât ceilalți.
- Munca pe brânci și stresul legat de construirea unei cariere duc la moarte prematură. Dimpotrivă, se pare că oamenii motivați de atingerea unor obiective trăiesc mai mult. Mitul este adevărat numai în cazul persoanelor care nu-și urmează vocația, muncind mult dar fără să vadă vreo satisfacție în rezultate.
- Optimiștii trăiesc mai mult. De fapt, persoanele optimiste sunt mai puțin tentate să meargă la doctor, obișnuiesc să ignore detaliile, să se preocupe mai puțin de starea lor fizică. Studiul pare să confirme că puțină paranoia – în cantitățile indicate de medic – este benefică pentru sănătate.
- Evenimente traumatice ca divorțul scurtează viața copilului în cauză. Și da și nu. Dacă astfel de evenimente îl determină pe copil să devină mai rezistent, acest lucru îl va ajuta să ducă o viață mai lungă și mai sănătoasă.
- Oamenii căsătoriți au viață mai lungă decât cei singuri. Deloc. Și – arată studiul – acest lucru este valabil mai ales în cazul femeilor. Majoritatea participantelor la studiu au prosperat abia după un divorț, iar unele chiar după ce au rămas văduve. Ele s-au folosit cu succes de nevoia de socializare și au primit suport și satisfacție din relația cu grupurile de prieteni și cunoștințe. În ceea ce-i privește pe bărbații divorțați, datele par să sugereze că ar fi fost mai bine să nu se căsătorească deloc: spre deosebire de femei, ei s-au confruntat masiv cu mortalitatea prematură. Singura situație în care afirmația e validă este cea în care ambii parteneri „sunt făcuți pentru căsătorie”, altfel fiecare din ei pare în pericol să dea de tot soiul de belele.
Dintre cei 1500 de participanți observați pe parcursul a peste 80 de ani, cei care au dus o viață lungă și sănătoasă sunt printre oamenii care-și urmează vocația, oameni cu obiective – fie ele și generatoare de stres din când în când – caracterizați de conștiinciozitate și bine integrați în comunitate. De altfel, una din concluziile imprevizibile ale studiului a fost că oamenii conștiincioși (care-și urmează principiile conștiinței – în opoziție de „inconștienți”) au de multe ori această trăsătură de caracter dublată de o constituție sănătoasă și sunt în mod genetic predispuși la mai puține boli, dincolo de faptul că evită comportamentele periculoase cum ar fi șofarea cu viteză, dependența de fumat, droguri sau alcool.
Terman a murit de tuberculoză în Palo Alto, California, pe 21 decembrie 1957, la 79 de ani. În 2003, erau încă în viață 200 de persoane din eșantionul inițial de 1500.
Citiţi şi
25 de curiozități din psihologie care implicit sunt un răspuns la multe din întrebările personale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
