Despre oameni şi melci este o comedie cu mesaj. Ceea ce n-am mai văzut de multă vreme. Mi-ar fi plăcut să citesc o cronică, dar din păcate n-am găsit decât texte care povestesc acţiunea. De aceea am şi simţit nevoia să scriu câteva rânduri despre un film care m-a făcut să-l văd de două ori: într-o noapte am prins finalul, care mi-a lăsat nişte întrebări, iar câteva zile mai târziu l-am văzut integral.
Deşi s-au făcut mai multe filme româneşti create pe iluziile românilor că într-o zi vor veni americanii, niciunul dintre ele nu trecea de această observaţie sociologică moştenită de la interbelici. Filmul lui Giurgiu vine cu o subtilitate, legată fin de falimentul familiei şi implicit al societăţii tradiţionale. Nu salvarea abracadabrantă a unei fabrici se află în centrul atenţiei, ci destinul unui ins, a cărui mentalitate este creată pe câteva obsesii străvechi, plasate în aceeaşi zonă a “statorniciei”, care a produs de-a lungul timpului o colecţie de inepţii sociale. De exemplu, datoria faţă de trib, familia şi munca voluntară.
Pus în faţa unor transformări, Gică merge mai departe, nu neapărat împotriva vântului, cu îndârjire, ci mai degrabă cu seninătate şi soluţii rizibile. Sperma salvatoare de fabrici şi uzine constituie de fapt doar danteluţa din jurul viselor lui Gică, vise care nu pot fi corupte nici măcar de evidenţe ştiinţifice. Nu dezastrul economic este satirizat aici, ci viziunea despre viaţă a unui om “curat”, a unei tipologii de fapt, care mai exista la acel moment al ieşirii din ceauşism, în anii 90, şi a cărui existenţă a permis ridicarea lumii de azi. Gică se îndrăgosteşte cu prudenţă, căci este un om însurat, suportă ostilitatea nevestei pentru că n-ar fi bărbătesc şi cinstit s-o lase ori să-şi abandoneze copilul, iar când analizele medicale dovedesc că nici măcar nu era progenitura lui, este absolut convins că ştiinţa este imperfectă. Încornoratul din comedia clasică e un papagal de vitrină, se poate spune că literatura îl duce treptat spre rafinamentele amărăciunii ori îl postează pe tapetul existenţialismului. În timp ce Gică e un naiv cu fibră poetică, un visător activ, în stare să-şi ducă în spate casa şi visele.
“Despre oameni şi melci” este o comedie cinstită, care, din cauză că-şi plasează acţiunea în anii 90, despre care s-au făcut deja filme, creează iluzia că reia teme, cu toate că nu este aşa. Impresia vine din atmosfera în care spectatorul regăseşte cu uşurinţă reperele unui timp nu prea îndepărtat. Însă, spre deosebire de poveştile create sub apăsarea unui gomos si pretextual final deschis, comedia Melcilor are un final şi încă unul excelent. Să faci o încheiere bună este greu. De fapt nu este la îndemâna oricui. Mai cu seamă când ai în minte sute de finaluri. Aş putea să spun că e chiar un act de curaj să ridici gospodăreşte un deznodământ. În plus, Giurgiu şi scenaristul Ionuţ Teianu au mare grijă faţă de construcţia poveştii, ceea m-a făcut să trec cu vederea dialogurile sau alte chestii mai puţin elaborate. Sunt puţini autorii de poveste în stare să regleze momentele subiectului pe un demers convingător. Iar când dincolo de el rămâne suflul persistent al mesajului, înseamnă că povestea este reuşită fără dubii. În urma istoriei anecdotice despre salvarea unei fabrici socialiste rămâne, în mod surprinzător, gustul unei nefericiri endemice, unei condamnări chiar, în care buna credinţă a unui om se transformă treptat într-o struţocămilă, adică într-un fapt hibrid, ridicol şi aproape preţios. Gică este încredinţat de valoarea seminţei lui, care de fapt e incapabilă să rodească, iar această pretenţie aberantă îl transformă în papagalul pe care îl va hali istoria viitoare.
Tot acest hohot amar adunat în jurul unui om “castrat” ridică substanţial comedia din genul ei pe nedrept considerat minor, în sfera dramei existenţiale.
Citiţi şi
Înapoi în anii nopților magice
Oliver Sacks, fermecător și instructiv – Fluviul conștiinței (zece eseuri)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
