Bernando a avut şansa de a se naşte într-o familie în care moartea vine o dată la un secol. Mai mult decât atât însă, bărbatul care împlineşte 112 ani peste câteva luni pare demn de încredere atunci când vorbeşte despre un regim de viaţă care să te ajute să trăieşti mult şi bine. Pentru că este dovada vie că se poate.
Americanul originar din Brazilia s-a născut în 1901. Tatăl lui, care era medic, i-a dat încă de la o vârstă fragedă sfaturi despre o viaţă sănătoasă, mai preţioase, spune Bernando, decât cele despre cum să devii un om bogat: „poţi să ajungi să ai milioane de dolari, dar la ce-ar fi buni dacă n-o să mai poţi să mergi, dacă o să stai prost cu auzul şi n-o să mai vezi bine?” îi spunea el. Lecţiile cele mai importante pe care le-a primit Bernando au fost simple, ba chiar banale, dacă ne gândim că nu înseamnă altceva decât sprijinirea organismului în a-şi face treaba cum se cuvine: nu te ridica niciodată de la masă cu stomacul plin, lasă întotdeauna loc de mai mult, fă mişcare în fiecare zi, nu fuma, nu bea alcool, dormi atât cât trebuie, asigură-te că îţi menţii colonul curat şi, cel mai important, nu te grăbi. Dacă nu eşti pe trecerea de pietoni, sau poate chiar nici atunci, graba nu-şi are rostul. În schimb, păstrează-ţi mereu mintea alertă, rezolvând cuvinte încrucişate, jucând şah, citind – ca astfel să-ţi poţi aminti şi la 100 de ani fiecare sfat primit, aşa cum face Bernando.
Bernando spune acum că a făcut tot ce l-a sfătuit tatăl lui. Şi, deşi a făcut înconjurul lumii ca bucătar pe vas şi trăieşte de câteva decenii într-unul dintre cele mai poluate oraşe din lume, New York, n-a fost niciodată bolnav. Chiar dacă ne vine greu să credem că totul a mers ca uns încă de la început, omul arată într-adevăr ca şi cum timpul s-ar fi oprit pentru el pe la al 6-lea sau al 7-lea deceniu de viaţă. Şi, ca dovadă că mintea încă îi funcţionează la capacitate bună, scrie cărţi, ţine discursuri, are blog, găteşte, plănuieşte să îşi deschidă un restaurant şi chiar dansează. Spuneți că nu sunteți uimiți!
„Se pare că e o tendinţă tot mai mare ca, pe măsură ce îmbătrânim, să stăm tot mai mult în faţa televizorului, să gândim mai puţin şi să ne lăsăm absorbiţi şi amuzaţi de ce se întâmplă acolo, lăsându-ne prea puţin timp la dispoziţie să mai facem şi altceva. Iar asta seamănă izbitor cu povestea broaştei: dacă arunci o broască într-o oală cu apă fierbinte, va sări imediat. Dar dacă pui broasca într-o oală cu apă rece şi dai drumul la foc, apa o să se încălzească treptat şi broasca o să rămână acolo, liniştită şi neştiutoare. La fel ni se întâmplă şi nouă. Rigiditatea bătrâneţii, atât a trupului, cât şi a minţii, ne copleşesc puţin câte puţin. Şi ne trezim că ne întrebăm la un moment dat cum am ajuns aici. Ar trebui să înţelegem că nu putem să trăim pe pilot automat şi să ducem în acelaşi timp o viaţă bună. Dacă vrem, putem face în fiecare zi ceva să domolim din păcătosul elan al îmbătrânirii”, scrie Bernando în cartea sa, Îmbătrâneşte mai puţin, trăieşte mai mult (Age less, live more). Chiar dacă vorbele sale se potrivesc mănuşă societăţii americane, ne e greu să-l contrazicem chiar şi de aici, de peste Ocean. Nu de alta, dar omul chiar s-a născut odată cu secolul XX.
Care sunt totuşi aliaţii lui de nădejde? O hrană bogată în vitamine, bazată mai ales pe legume verzi, gătite mediu, cât să nu-şi piardă proprietăţile nutritive, din care lipsesc carnea şi lactatele, pe care le consumă doar de două-trei ori pe an sau chiar deloc, dar nu şi peştele, pe care îl consumă săptămânal. Iar cele cinci elemente pe care le repetă ori de câte ori este întrebat despre reţeta vieţii veşnice sunt: usturoiul, mierea, scorţişoara, ciocolata neagră şi uleiul de măsline. Cu ultimul se unge și pe faţă şi pe picioare de când era mic. Tenul lui pare fin ca mătasea şi îl credem pe cuvânt că şi picioarele arată la fel.
patru generații, Crăciun 2012
Bernando îşi începe fiecare dimineaţă cu o plimbare de aproape doi kilometri. La întoarcere, bea un ceai de scorţişoară şi îşi prepară o salată cu varză, ardei gras roşu, cozi de ţelină, ceapă, morcovi, stropită cu un sos din oţet de mere şi 2-3 linguriţe de miere, alături de două felii de avocado şi o roşie. Cât despre fructe, mizează pe grapefruit, mandarine, pepene galben, afine (preferatele lui), struguri, mere, căpşuni, kiwi, ananas şi cireşe. Îşi ia aportul de proteine din fasole boabe, nuci şi seminţe şi adaugă un plus de fibre cu supă de orz. Bea sucuri preparate în casă şi spune că nu trebuie să te abţii o viaţă întreagă de la un aliment sau altul. „Moderaţia e cheia şi, dacă o respecţi, poţi gusta din orice”.
Pe scurt? Mănâncă mai multe legume verzi şi mai puţină carne (deloc de vită, așa cum i-a spus tatăl lui care a trăit până la 98 de ani, mai bine, dar rar, de miel) şi lactate, inspiră cât mai des aer de mare, dormi când și cât îți trebuie, fă mişcare, nu fuma şi nu bea alcool. Unii ar spune că asta nu e viaţă. Alţii, care trăiesc deja în felul acesta, se bucură din plin de ea.
Citiţi şi
Are dr. David Sinclair dreptate în ce susține legat de îmbătrânire?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
