Putem deduce gradul de fericire al cetățenilor europeni în funcție de nivelul de poluare din țara respectivă, sugerează un recent studiu canadian publicat de International Journal of Green Economics și preluat de sciencedaily.com.
Mai exact, este vorba de acei cetățeni care urmăresc măsurile guvernamentale în domeniul poluării aerului. Politicile anti-poluare au un efect pozitiv asupra nivelului de satisfacție al populației, reciproca fiind valabilă – cu cât guvernele nesocotesc directivele „verzi”, cu atât mai mare procentul celor nemulțumiți de calitatea vieții, conform concluziilor comunicate de echipa de cercetători de la Trent University din Ontario: “Un aer mai curat va crește nivelul de fericire al cetățenilor din Europa și, presupunem, și din alte regiuni ale lumii.”
Într-adevăr, nu putem afirma fără tăgadă ce îi face fericiți pe reprezentații culturilor diferite de cea europeană, dar reiese destul de clar că, în ceea ce ne privește, a ști cât de curat e aerul pe care îl respirăm contribuie cu câteva procente la sentimentul de bunăstare.
Studiul, care își propune să evidențieze relația dintre poluare și calitatea vieții percepută de populația Europei, cuprinde 14 țări, printre care și România. Cercetătorii au evaluat datele înregistrate despre gradul de poluare a aerului și au analizat nivelul emisiilor de dioxid de carbon pe cap de locuitor, considerate a fi principala sursă de poluare. Scopul studiului a fost determinarea cauzalității dintre cele două utilizând formula statistică a testului Granger, care stabilește teoretic existența unei determinări între două serii de date statistice, între care una o influențează pe cealaltă. În cazul de față, puritatea aerului respirat și fericirea celor care îl respiră.
Am putea argumenta că toate aceste informații ar fi putut – și sunt – determinate empiric, și că e de la sine înțeles că aerul curat face bine la sănătate și aduce sângele în obraji, cum ne spuneau mamele și bunicile când ne petreceam vacanțele de vară la țară. Sau chiar și acum, când media și folclorul urban abundă de exemplele pozitive ale stilului de viață rural față de stresul, lipsurile și presiunile impuse trăitorilor în orașe.
De altfel, aceste studii ajung cu precădere la urechile orășenilor, și ei sunt cei care simt nevoia să fie convinși cu argumentele autorității instituționalizate. Nu noxele din aer determină nefericirea, reiese din studiu, ci informația despre existența lor; „ce nu știi nu te poate răni”, ar spune unii. „Dacă am aflat că mi-e rău, vreau să știu de ce”, ar afirma contraofensiva. Utilitatea se orientează spre limitarea perpetuării neplăcerilor. Într-un fel, e ca și cu fumatul: nu știm cu certitudine ce determină cancerul, dar avem un motiv în plus să ne temem de el.
Cercetările care certifică vorbe din bătrâni sau simple truisme au greutatea adevărului, chiar dacă puțini dintre noi înțeleg mecanismele prin care au fost atinse concluziile. Altfel, ele rămân vorbe de clacă. Întrebarea care-și așteaptă răspunsul într-un studiu viitor ar putea fi, însă: „dacă dioxidul de carbon nu aduce fericirea, câți locuitori ai Europei dezvoltate ar fi dispuși să renunțe la automobilul personal?”
Citiţi şi
“Pielea de găină” la birou nu e un semn bun
Aveți cinci minute să vorbim despre bani?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
