Prima oprire, Elveţia. Staţiunea Klosters. Cum să nu fie de lux, când e situată la 1200 de metri înălţime, în valea Prättigau, are locuitori doar vreo 3-4000 şi e combinaţia perfectă între liniştea unui sătuc elveţian uitat de vreme şi confortul adus de zilele noastre? Destul de aproape de Zürich şi de Davos, Klosters atrage turişti cu dare de mână din lumea întreagă şi este locul preferat în miezul iernii de Prinţul Charles şi de restul familiei regale a Marii Britanii. Tocmai de aceea, una dintre staţiile teleschiului de aici îi poartă numele Prinţului de Wales. Iar pentru cei care nu sunt amatori de schi, gazdele au pregătite trasee printre nămeţi în trăsuri cu cai, dar şi nopţi minunate, cu cerul ca spectator permanent.
Nu foarte departe de Klosters e o altă staţiune-bijuterie – St. Moritz. În Valea Endagine, de unde îşi cheamă oaspeţii către Alpi în cele 300 de zile însorite din an, St. Moritz oferă de toate. Schi pe gheţar şi la altitudini mari, de 1850 de metri, un tunel-tobogan denumit Cresta Run, polo şi curse pe schiuri trase de câini pe lacul îngheţat, patinaj şi câte şi mai câte.
Totul cu tratamentul impecabil al elveţienilor asigurat. Nu e de mirare că staţiunea este una dintre cele mai frecventate din lume, mai ales pentru că sezonul sporturilor de iarnă ţine până în aprilie. Iar sloganul staţiunii este „The Top of The World” (Acoperişul lumii). Nimic altceva de zis, poate doar că în fiecare ianuarie-februarie din 1907 încoace se organizează pe Lacul St. Moritz o cursă internaţională de cai cunoscută drept White Turf, un spectacol extraordinar de dinamism şi excelenţă ecvestră.
După St. Moritz, să ne oprim într-un alt canton, Valais, mai la sud. Aici găsim staţiunea Zermatt, a doua cea mai faimoasă din Elveţia. De aici se vede perfect simbolul ţării, vârful Matterhorn, de 4478 de metri înălţime, care se ridică semeţ la graniţa cu Italia. Un detaliu de care ar trebui să ţinem cont este acela că în Zermatt e interzis accesul autoturismelor, cu toate că locuiesc aici aproape 6000 de suflete. Cântăreţul Robbie Williams are un apartament în Zermatt şi tot aici locuieşte Frida, una dintre cele două foste membre ABBA. Vedetele şi nu doar ele vin cu duiumul şi au şi de ce, locul oferă condiţii excelente pentru sporturile de iarnă, cum e şi firesc pentru o staţiune cu aşa o faimă.
Tot în Valais e o altă staţiune de lux, Crans-Montana, aflată la 1500 de metri altitudine şi aparţinând de şase primării, pentru că reuneşte practic două centre de oraş. Sunt 140 de kilometri de pârtii pentru schiori în Crans-Montana, iar vedete ca Céline Dion, Gina Lollobrigida, Alain Delon sau Roger Moore vin des sau chiar au casele lor aici. Iar locul e un paradis al cumpărăturilor, cu lanţuri de magazine la dispoziţia oricui îşi poate permite să se răsfeţe. Mai mult, îi îmbie pe cei care vor să înveţe golf, dar şi pe împătimiţii de mountain biking. De toate pentru toate gusturile, cum s-ar spune.
În cantonul Berna, în partea germanică a Elveţiei, găsim staţiunea Gstaad, la 1050 de metri altitudine şi cu mulţi turişti faimoşi ridicându-i cota de atractivitate. Are trasee montane de felurite dificultăţi şi un număr mare de festivaluri şi evenimente se organizează aici an de an, reunind atât sporturi de vară, cât şi de iarnă – tenis, polo pe gheaţă şi pe iarbă, volei şi muzică. Încă un mic paradis aşadar.
Părăsim Elveţia, dar gândul la ea ne însoţeşte tot drumul spre Franţa, a doua patrie a destinaţiilor luxoase de iarnă. Chamonix – cum altfel – e primul popas şi cea mai vizitată staţiune montană din Hexagon. E înconjurată de cel mai înalt masiv din Alpi, Mont Blanc, şi întrece toate celelalte staţiuni din lanţul muntos ca popularitate. Aici vin şi pasionaţii de alpinism, şi schiorii, şi aceia care vor pur şi simplu să se relaxeze. Toţi găsesc condiţii propice să petreacă o vacanţă de vis. În ceea ce-i priveşte pe schiori, regiunea este divizată, pentru a satisface gusturile celor mai pretenţioşi, dar şi pe cele ale începătorilor. Cele două regiuni sunt Breven şi Flegere şi cuprind pârtii pe care se poate schia şi de la 2525 de metri înălţime.
Un loc în care liniştea nu e tocmai inclusă în meniu, dar în care e foarte probabil ca o întâlnire cu un star să fie, este Courchevel, parte din Les Trois Vallées, cea mai mare zonă-mozaic pentru schi din lume. Accesul între numeroasele pârtii care alcătuiesc ansamblul se face exclusiv prin teleschi. Staţiunea este extrem de populară printre VIP-uri, Karl Lagerfeld fiind unul dintre semnatarii tablourilor care ornează holul Hotelului Palace, motiv pentru care e şi destul de aglomerată. Şi se spune că perioada cea mai bună de vizitare a Courchevelului este luna martie, când primăvara aşterne o lumină nouă peste staţiune şi oferă o privelişte de vis.
Pentru cei care caută mai degrabă vacanţa retrasă, un loc potrivit este Megève, staţiune din apropierea oraşului St. Gervais, cu 300 de kilometri de piste pregătite pentru schiori. Locul a păstrat cu sfinţenie arhitectura originală, datând de la începutul secolului trecut, când familia Rothschild, o dinastie renumită de bancheri francezi, a început să contribuie la dezvoltarea lui. Era staţiunea preferată a lui Hubert de Givenchy şi tocmai acel farmec aparte se vrea menţinut şi astăzi. Iar aici este un loc perfect şi pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, apele Mont Blanc-ului fiind licori magice pentru piele, iar aerul curat, un leac pentru bolile respiratorii.
Cu numele său ca un zbor de fluturi, staţiunea Méribel este şi ea un pol al luxului în materie de vacanţe de iarnă. Face parte, ca şi Courchevel, din lanţul celor trei văi pentru schi intens şi epuizare prin lux. Pârtiile sunt şi ele numeroase şi de toate dificultăţile, la cei 1450 de metri altitudine la care sunt situate. Staţiunea a fost descoperită de un scoţian sătul de cele din Germania şi Austria şi dornic să fugă cât mai departe, într-o zonă angelică. A găsit-o, iar astăzi localnicii au grijă de ea şi de musafiri mai ceva ca în poveşti.
Am mai zăbovi şi în Franţa, dar ne îndreptăm repejor spre o altă ţară iubitoare a iernii, Italia, cu a sa Cortina d’Ampezzo, gazdă a Jocurilor Olimpice în 1956. Primirea italienilor e savuroasă ca şi vinul lor şi nu degeaba vin aici toţi cei cu conturi pline. Cortina face parte dintre cele mai bune 12 staţiuni din Alpi şi promite o atmosferă incendiară. Să nu ne mire, zic. Italienii se pricep la asta de minune, chiar şi când temperaturile scad ameninţător.
Din Italia decolăm spre Austria, o altă ţară fără de care (chiar dacă vorbim doar de visul de a ajunge aici) oamenii iernii s-ar simţi mai singuri. Cea mai faimoasă şi luxoasă staţiune austriacă este St. Anton am Arlberg, gazdă a Alpine Ski World Cup în 2001. Iar de atunci a rămas moştenire locului un complex impresionant cu cascade, centre de fitness şi relaxare, dar şi locuri de joacă pentru copii. Toţi cei care vin aici se pot simţi extraordinar, pentru că staţiunea oferă o mulţime de trasee şi de oportunităţi de a practica cele mai plăcute sporturi de iarnă, de la mic la mare (cu excepţia bugetului, setat de la bun început pe nivelul superior).
Să trecem și Oceanul, pentru că ultima destinaţie este Aspen. Da-da, în Statele Unite. Staţiunea este poreclită Hollywood-ul din Colorado şi e plină-ochi de vedetele care nu au răbdare să ajungă până în Europa. Se schiază bine şi aici, iar dacă nu se schiază e timp berechet pentru cumpărături. Aşadar, toate sunt incluse în preţul visului american, varianta piperată.
După cum vedeți, la alegere! Unde ați fost deja, unde ați vrea să mergeți după ce v-am plimbat noi prin toate aceste stațiuni montane faine? Vă dorim să faceți alegeri bune pentru vacanța de iarnă și nu uitați să vă luați pe lângă schiuri și niște pantofi de sport comozi de aici. Pentru că sigur nu veți sta doar pe pârtie. 🙂
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
