despre glisarea unor repere
eu şi băiatul de 7 ani ne uităm la wall-e. eroul filmului, roboţelul wall-e, gunoier-şef şi totodată gunoier unic al planetei, se uită şi el la un film. n-are decât unul, nici pe ăla pe tot. e o singură secvenţă, pe o casetă vhs, una din comorile lui wall-e, pescuită din oceanele şi munţii de deşeuri care au sufocat planeta abandonată de oameni. dumnezeu ştie cum de merge caseta aia. wall-e o rulează iar şi iar şi se minunează de personajele nemaivăzute. nişte fiinţe umane dansând voios în „hello, dolly!”.
eu: ştii cine-i dolly?
el, ritos, pufnind pe nas: hm! bineînţeles că ştiu! dolly e primul animal clonat!
eu şi băiatul de 7 ani suntem la muzeu. am terminat vizita şi ne-am oprit la micul magazin de suveniruri.
eu: vrei să-i luăm lu’ mamaie o vedere cu madona şi pruncul?
el: care prunc?
eu: cum, care? [străfulgerată de un gând] tu ai auzit de madona? ştii cine/ ce e?
el, ritos, pufnind pe nas: hm! bineînţeles că ştiu! madonna e o cântăreaţă faimoasă!
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.