„Telefonul sună încontinuu
E preşedintele Kennedy care mă caută
Să mă întrebe Bob, ce ne trebuie ca să facem ţara să crească?
Eu îi răspund: John, prietenul meu, trei nume:
Brigitte Bardot, Anita Ekberg, Sophia Loren. Ţara va creşte, nu-ţi face griji.”
Aşa cânta Bob Dylan în urmă cu 49 de ani, cu însufleţirea omului care îşi lasă viaţa şi patria în mâinile a trei zeiţe. Astăzi, undeva aproape de Saint Tropez, marea se închină suav către o ureche, pentru a şopti la mulţi ani, Brigitte. Pentru a câta oară? Doar valurile vor să ştie…
Brigitte a rămas zeiţa pe care o cântau rapsozii. Nu pentru că timpul ar fi îngenuncheat, supus, spre a culege ofrandele aşternute în calea lui de frumuseţe. Brigitte a rămas zeiţa pe care o cântau rapsozii pentru că a trăit şi a dansat muzica muritoare a firii, cu braţele deschise în continuarea trupului întocmai ca acele ceasornicului. A rămas zeiţa care s-a dăruit vieţii cu o încăpăţânare pătimaşă, pentru ca salvarea lumii să devină salvarea ei. Povestea lui BB a rescris o epocă.
Sunt o fată care provine dintr-o familie înstărită. Într-o bună zi i-am întors spatele şi am ales să duc o viaţă boemă.
A trecut deja ceva timp de când asociam frumuseţea cu iluzia vieţii perfecte. Întocmai ca rolul din Şi Dumnezeu a iubit femeia, Brigitte s-a răsfăţat pentru frumuseţe, nu a trăit sub povara ei. A urmat cursuri de balet încă de mică, pe care tânăra de 13 ani le-ar fi dus la perfecţiune dacă (acel dacă pe care frumuseţea îl cheamă în ajutor) mama ei nu i-ar fi sugerat să pozeze pentru un prieten de-al său ca model de pălării. Brigitte a fost remarcată şi i s-a propus să apară pe coperta Elle France. Profilul feţei, o tunsoare bob şi o rochie elegantă au fost suficiente pentru a ilustra graţia crudă a trăsăturilor.
Cel care avea să o poarte pe Brigitte către viaţa boemă spre care inima îi dădea ghes a fost Roger Vadim, pe atunci asistent al regizorului Marc Allégret. Relaţia cu Roger nu a fost pe lista simpatiilor părinţilor ei, care i-au interzis să-l vadă şi i-au aranjat în schimb o întâlnire cu un băiat „de familie bună”. Prima întâlnire cu pretendentul s-a încheiat însă picant, aşa cum seara nu reuşise să fie. Brigitte a povestit mai târziu că, ajunsă acasă peste ora stabilită de tatăl ei, a fost mustrată chiar în faţa băiatului pironit în uşă cu o bătaie zdravănă la fund. Întâmplarea a făcut însă ca zburdalnica lui fiică să fi îmbrăcat tocmai în acea seară pe sub hainele „serioase” un portjartier şi un dres taman bune de… speriat plictisitorul partner din acea seară. Brigitte s-a întâlnit în continuare cu Vadim, pe ascuns, iar la majorat i-a devenit soţie.
Pot să mă numească o păcătoasă, eu am căzut la pace cu mine însămi.
Căsnicia cu Vadim Roger a durat cinci ani, timp în care tânăra Brigitte a cunoscut debutul în lumea filmului, care avea să o poarte în minţile şi visele unei lumi întregi. Vadim i-a fost un bun prieten şi sfătuitor şi a iertat-o pentru pornirile aventuroase. A ajutat-o în schimb să treacă de la primele filme, în care rolul ei era unul mai degrabă decorativ, către o cinematografie care să o pună în lumină. În 1956, Vadim a regizat filmul Şi Dumnezeu a creat femeia, cu ea în rol principal. Filmul i-a jignit pe francezi şi i-a câştigat pe americani, fără ca asta să-i ofere lui Brigitte satisfacţia pe care şi-o închipuiau toţi ceilalţi. „Toată viaţa, şi în timpul filmului şi după aceea, nu am fost aşa cum îmi doream să fiu, adică sinceră, directă şi deschisă. Nu eram scandaloasă şi nici nu voiam să fiu. Voiam să fiu eu însămi şi nimic mai mult” a declarat ea mai târziu. De alfel, Brigitte a spus deseori că nu s-a considerat niciodată o actriţă bună, ci dimpotrivă. Şi totuşi, a cunoscut faima repede şi a jucat în mai bine de 40 de filme. A pozat pentru fotografi celebri, cu chipul angelic şi provocator şi trupul croit parcă să fie admirat, dar fericirea i-a fost umbrită de atenţia superficială pe care i-au acordat-o toţi, neglijenţi orbi.
Sunt şocantă, impertinentă şi obraznică. Acesta este purul adevăr.
Brigitte a greşit în toate sensurile omeneşti pentru că a trăit cu îndrăzneală. Nu i-a fost teamă să ceară ceea ce i se cuvine, fără să facă din lux sau faimă un scop. A fost măritată de patru ori, a înşelat, a iubit, a părăsit. Cel de-al doilea soţ, actorul Jacques Charrier, este tatăl singurului ei copil, Nicolas-Jacques. A recunoscut că nu a fost făcută să fie mamă, în acelaşi timp în care publicul o arăta cu degetul spunând că este prea egoistă şi prea copilăroasă ea însăşi pentru a creşte un fiu. La divorţ, Nicolas i-a fost încredinţat lui Jacques.
Dacă această faimă, pe care oamenii o numesc noroc, ar înceta mâine, nu mi-ar păsa.
… Şi chiar aşa s-a întâmplat. În 1973, Brigitte a decis să pună punct şi să se retragă din lumea filmului, în liniştea casei din apropiere de Saint Tropez în care locuieşte şi astăzi. Şi-a dorit să iasă din scenă cu eleganţă şi să lase amintirii figura ei tânără, ca şi cum ar fi trasat o graniţă vizibilă între imaginea şi personalitatea ei. Zece ani mai târziu, a aflat că are cancer de sân. Nu i-au plăcut niciodată operaţiile şi intervenţiile chirurgicale, aşa că a refuzat iniţial tratamentul, pe care l-a început însă la insistenţele unei bune prietene. De altfel, nici acum nu militează pentru operaţii estetice şi nu se grăbeşte să rezolve nici problemele cu şoldul care o determină să meargă în baston.
Mi-am dăruit frumuseţea şi tinereţea bărbaţilor. Îmi voi dărui experienţa şi înţelepciunea animalelor.
Unul dintre motivele pentru care Brigitte nu acordă atenţie sănătăţii este acela că îşi dedică aproape tot timpul fundaţiei pe care a înfiinţat-o, o fundaţie care militează pentru drepturile animalelor şi nu o face discret, ci cât se poate de franc. Desprinsă din pânza de păianjen a filmului şi din „mitul Bardot”, a ales să lase oamenii să îşi ducă războaiele şi să îşi acorde tot sprijinul animalelor, ceea ce a făcut-o să intre în conflict până şi cu Sophia Loren, pe care a umilit-o pentru că a făcut reclamă la haine de blană.
Femeia cu gât de lebădă şi cu atitudinea tânără, obraznică, atrăgătoare, indiferentă şi graţioasă a trecut cu nonşalanţă printre ani. A vindecat o lume îndoliată, a devenit fantasmă şi idol, s-a strecurat în memoria tuturor fără trac. Brigitte nu a fost o păpuşă de porţelan, ci o tânără copilă într-un corp divin. Dacă am supărat pentru că nu am respectat regulile, nu am făcut-o cu intenţie. La mulţi ani, Brigitte, ţi-am auzit glasul. Le-am încălca şi noi, oricând.:)
Citiţi şi
Julia de Nunez – BB din serialul “Bardot”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
