După ocuparea sovietică a României și instaurarea comunismului, Poliția Secretă (o organizație creată din Securitate, un fel de NKVD al României) a comis multe atrocități împotriva poporului român. Pentru a da doar un exemplu între multe altele, aceasta a declanșat acțiuni de oprimare, la scară largă, a instituțiilor religioase și a credincioșilor, în special acelora afiliați la Biserica Greco-Catolică. Instituind un imperiu ateist în Europa de Est, Stalin nu putea tolera, într-o țară vecină, o religie devotată papei de la Roma.
Totuși, religia nu a putut fi eradicată complet în România. Greco-catolicii au fost torturați și forțați să se convertească la Biserica Ortodoxă Română, o instituție care era deja controlată de Partidul Muncitoresc Român și de Securitate. Aceia care au refuzat să se conformeze au petrecut mulți ani în lagărele de deținuți de la Sighet, Gherla, Jilava. Mulți au fost condamnați la muncă silnică și trimiși la construcția faimosului Canal al Morții, numit astfel pentru că mii de oameni au murit acolo în condiții inexprimabil de dure.
Noul roman al lui Dumitru Radu Popa, scris în limba română sub titlul „Sfinți, vânturi și alte întâmplări”, narează aceste evenimente istorice într-o manieră personalizată, din perspectiva unei familii prinse între rafalele neiertătoare ale istoriei. Desigur, nu este vorba despre un text din manualele de istorie, ci de o operă de ficțiune, înfrumusețată de imaginația bogată a autorului. Deși romanul are elemente de realism – printre care dialogurile, care sunt redate în limbaj colocvial, natural, și descrierile impresionante ale suferinței umane – el încorporează și elemente de realism magic.
În literatură, realismul magic este asociat cu opera scriitorului de premiu Nobel, Gabriel Garcia Marquez, ale cărui romane „Un veac de singurătate (1967)” și „Dragostea în vremea holerei” (1985) se joacă cu mitul și fantezia în reprezentările realității. Criticul Matthew Strecher definește realismul magic drept „ceea ce se întâmplă când un cadru foarte detaliat, realist, este invadat de ceva prea straniu pentru a putea fi crezut”. În ficțiunea lui Marquez, descrierea vieții cotidiene a oamenilor ia proporții alegorice, chiar mitice. Încălcând granițele dintre realitate și imaginație, realismul magic atinge tărâmul mitului și fanteziei pentru a oferi o versiune mai proundă a realității.
Exact acesta este efectul pe care îl creează D.R. Popa în cel mai nou roman al său. Autorul susține, într-un interviu pe care i l-am luat în decembrie 2011: „Nu vorbim despre o poveste realistă, de vreme ce îmi lipsesc multe elemente istorice pe care am fost obligat să le inventez sub forma realismului magic. Așadar anumite forțe ale naturii contribuie la intrigă, așa cum anumite personaje imaginare, simbolice dau o dimensiune epică ficțiunii istorice.”
Prin urmare, povestea bizară a judecătorului Anton Pasca (unchiul Toni), care se preface că e nebun pentru a se salva pe sine și familia lui; suferințele îndelungate ale călugărițelor catolice Vianeea și Cornelia (bazate pe mătușa autorului); moartea tragică a lui Bubi (bazat pe bunicul autorului) și boala și moartea profesorului Iosif Lewandowsky (inspirat de bunicul său) par toate să fie produsul unui destin măreț, reprezentat de personaje simbolice (ca de pildă Omul Nopții sau Fata Pădurii), și nu doar nume în paginile unei fragile istorii omenești care riscă să fie uitată sau ștearsă.
În tradiția realistă, ficțiunea e bazată pe fapte. În realismul magic al lui Dumitru Radu Popa, însă, vedem la lucru un proces invers. Istoria e ridicată la un plan mai înalt printr-o poveste care te vrăjește, și care oferă o mărturie pasionantă a supraviețuirii prin credință. Autorul ne informează că ediția românească a romanului „Sfinți, vânturi și alte intâmplări” va fi lansată la librăria Bastilia (Piața Romană, București) pe 14 septembrie 2012, la ora 18:30.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
