Nu ştiu alţii cum sunt, dar aspectul fizic nu a contat niciodată motiv de mândrie. E prea puţin meritul meu, în exclusivitate vina mea când nu mai arăt aşa cum e proiectul genetic şi aproape tot meritul revine genelor pe care le-am moştenit de la părinţi şi din neam.
Dar ceea ce am făcut cu creierul meu a reprezentat un motiv de mândrie personală, da, prostească. Mi s-a dat mult, dar am luptat ca să acumulez cât mai mult fiindcă în asta am crezut.
În condiţiile date, un eveniment medical extrem de neplăcut m-a făcut să reanalizez cam tot ceea ce ştiam despre viaţă şi mai ales despre mine. Întotdeauna lucrurile rele nu ţi se întâmplă ţie. Întotdeauna lucrurile rele se întâmplă unor oameni de departe, pe care nu-i cunoşti direct, cu care nu te simţi nevoit să empatizezi şi pentru necazurile cărora nu te simţi vinovat. Aşa că, uneori, vine un minut în care realizezi că şi ţie ţi se poate întâmpla.
Iar ceea ce mi se pare cel mai nedrept e că dintre toate calităţile, cea afectată e chiar cea de care sunt cea mai încântată şi anume mintea mea şi suportul neuronal. Alzheimerul e ceva ce se întâmplă oamenilor în vârstă. Alzheimerul e ceva ce se întâmplă oamenilor cu o minte leneşă, fiindcă e demonul care atacă mintea ce se lasă pe tânjeală.
Cu toate acestea am acceptat să fiu ajutată să fac primul pas către această boală. Iar aici vina îmi aparţine în totalitate. Şi acceptând şi vina şi mai ales că ceea ce e în trecut trebuie să rămână acolo, inclusiv atitudinile greşite care au permis să fac acest pas prim, dar hotărâtor.
De acum înainte trebuie să învăţ să trăiesc cu acest demon personal şi să-l educ să se mulţumească cu ce-i ofer. Şi să mă educ să îi ofer doar ce nu e important în viaţa mea şi să îmi antrenez mintea să rămână aşa cum o doresc eu, fiindcă e posibil cu o dietă adecvată, un stil de viaţă adecvat şi multă încăpăţânare.
Obiectiv de management? Să-i fac pe la un 90 de ani demonului semnul internaţional al prieteniei între persoane. Aussie style. Cu amândouă mâinile.
P.S.: pentru necunoscători, deoarece australienii sunt la antipozi, fac lucrurile un pic altfel decât restul lumii. Par d-un examplu, semnul internaţional al prieteniei între persoane nu implică doar dex impudicus aşa cum am moştenit noi de la latinii pe care-i clamăm de strămoşi, ci cu toate cele 3 degete erecte: dex impudicus – fiindcă e consacrat, inelarul, dacă mijlociul nu e suficient, iar degetul mic pentru redundanţă şi siguranţă.
Citiţi şi
Ce pierdem de când nu mai citim
Patru semne că ești afectat de căldură și remediile recomandate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
