Victor Socaciu
La geamul meu trist, doar cu cerul vecin,
Cocorii îmi pleacă mereu.
Penumbră e toamna, penumbră e-n vin,
Ce umbră e-n umărul meu.
În mainile cui, privirile cui te-ating?
Trimite-mi vești înapoi.
Privirile cui și mâinile cui te strâng?
Trimite-mi vești despre noi…
Canasta si vinul la tanti Elen,
Nea Gelu, cafeaua râșnind,
Icoane-mi par astăzi uitate-ntr-un tren,
Ce nu se mai vede venind…
Din clopotul cerului către Pământ,
O clipă amurg să-ți mai fiu,
Othello cu brațele frânte îți sunt
Și doar pâlpâind îți mai scriu…
În satul cel lung și cu porțile verzi,
Ascuns totdeauna sub nori,
De-aș ști că mai ești și că pașii ți-i pierzi,
Aș veni-ntr-o căruță cu flori..!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
