De ce nu conștientizăm suficient existența psihopaților în jurul nostru? Poate pentru că sunt atât de periculoşi – cea mai apropiată aproximare a răului metafizic pe care îl poate întruchipa fiinţa umană – publicul larg are o fascinaţie morbidă în ceea ce-i priveşte pe psihopaţi. Îi vedem frecvent la ştiri. Canalele mass-media par intrigate de oameni ca Scott Peterson şi Neil Entwistle, care îşi ucid fără milă soţiile doar ca să se poată distra mai uşor cu alte femei. Publicul mănâncă pe pâine aceste informaţii sordide. Cărţile despre crime adevărate comise de ucigaşi psihopaţi au tendinţa să înregistreze cele mai bune vânzări. Tot aşa cum lucrările biografice despre Hitler şi Stalin continua să se vândă bine. Şi totuşi, în mod paradoxal, oricât de fascinat ar fi publicul de aceşti psihopaţi şi de faptele lor rele, sunt mult mai puţin interesaţi de ceea ce îi defineşte pe aceşti psihopaţi, precum şi de modul în care ar putea să-i recunoască şi să-i evite în viaţa reală.
Aşa cum am menţionat, există câteva studii informative despre psihopatie, unele dintre acestea – „Psihopatul de alături” a Marthei Stout, „Şerpi în costume” a lui Babiak şi Hare, precum şi „Femei care iubesc psihopaţii” a lui Brown MA – sunt scrise pentru o audienţă largă. Aceste cărţi descriu, în mod clar şi fără un jargon inutil, psihologia persoanelor în esenţă rele. Din păcate însă, astfel de lucrări informative tind să fie mai puţin populare decât ştirile dramatice despre criminali psihopaţi sau poveştile de groază pe care le citim în romanele despre crime adevărate. De ce se întâmplă asta?
Primul răspuns pe care îl ofer este sub forma unei analogii. Când eu (şi, cel mai probabil, mulţi alţii) cumpăr o maşină, nu am nevoie ca cineva să-mi explice în detaliu chestiunile ce ţin de mecanică şi care fac maşina să funcţioneze. Pot să citesc „Raportul Consumatorului” online ca să văd cum este evaluată maşina în diferite categorii relevante, care ar fi calitatea per ansamblu, siguranţa şi consumul de combustibil la suta de kilometri parcurşi. Apoi mă uit personal la maşină ca să văd dacă îmi place şi dacă mărimea acesteia se potriveşte nevoilor familiei mele. Cu alte cuvinte, o cunoaştere superficială a maşinii îmi este suficientă.
Aşa cred şi majoritatea oamenilor despre psihopaţii prezentaţi la ştiri, în istorie sau în romanele şi în filmele poliţiste. Înţeleg fenomenul superficial: şi anume, că oamenii răi există şi fac lucruri oribile altora. Dar nu simt că trebuie să-i înţeleagă pe aceşti oameni la un nivel psihologic mai profund. Ceea ce mă duce la al doilea motiv. Avem tendinţa de a vedea psihopaţii ca pe o formă de divertisment – morbid, dar tot divertisment. Poate că le dezaprobăm crimele abominabile, dar capacitatea lor de a face răul ne fascinează.
În al treilea rând, şi poate cel mai important, în mintea noastră îi ţinem pe psihopaţi la distanţă, ca să spunem aşa. Nu pot să număr de câte ori am auzit oameni la ştiri vorbind despre o crimă violentă şi afirmând că nu le vine să creadă că s-a întâmplat aşa ceva familiilor lor sau în cartierul lor. Credem că ghinionul de a cădea victimă unui criminal psihopat, unui violator, unei înşelăciuni, unui soţ sau unui iubit li se întâmplă doar altora. Cumva, presupunem că familiile noastre sunt imune la astfel de lucruri groaznice. Poate credem că suntem prea înţelepţi, prea bine educaţi şi locuim într-un cartier prea bun ca să cădem în mâinile unor prădători sociali.
Însă dacă staţi să vă gândiţi mai bine, ajungeţi să înţelegeţi că această credinţă se bazează pe o iluzie. Poate e adevărat că voi şi cei dragi vouă nu este probabil, statistic vorbind, să cadă pradă unui criminal în serie psihopat. Experţii estimează că există doar aproximativ 50 până la 100 de criminalii în serie în ţară (în SUA – n.tr.) la un moment dat. Aşadar, raţional este să nu trăiţi toată viaţa în teama că veţi fi atacaţi de unul dintre ei. Dar, tot statistic vorbind, nu este probabil că puteţi evita orice întâlnire mai apropiată cu un psihopat pentru tot restul vieţii tale. Aşa cum am menţionat, psihopaţii constituie aproximativ 4% din populaţie. Acest lucru este important, având în vedere numărul de vieţi cu care vin în contact şi tipul de daune pe care le pot provoca. Psihopaţii sunt extrem de sociabili, trăiesc în promiscuitate, au mulţi copii, se mută dintr-un loc într-altul şi, în general, sunt descurcăreţi.
Boala lor este numită „tulburare de personalitate antisocială”, nu „tulburare de personalitate a-socială”. O persoană a-socială evită contactul uman. O persoană antisocială, dimpotrivă, caută alte persoane pentru a se folosi de ele, a le frauda, înşela, manipula, trăda şi, în cele din urmă, pentru a le distruge. Asta fac psihopaţii. Trăiesc pe seama noastră, ca nişte paraziţi. Trăiesc pentru bucuria de a distruge fiinţe umane mai sănătoase, mai productive şi mai atente.
Statistic vorbind, există şanse decente să aveţi un psihopat în familia extinsă. Există şanse chiar şi mai mari să întâlniţi unul la un moment dat în întreaga viaţă. Poate că era un prieten care părea perfect la început, dar s-a dovedit a fi un abuziv dependent de sex. Poate fi un şef dificil, care face munca insuportabilă pentru angajaţii săi. Sau poate că fi un profesor manipulator, care a devenit un mic despot în departamentul lui la facultate. Poate fi un profesor care a devenit prea intim cu studentele lui şi chiar a sedus câteva. Sau poate fi un prieten care vi s-a părut bun şi iubitor, doar pentru a vă lovi pe la spate. Poate fi un artist şarlatant, care v-a luat economiile de-o viaţă ale mamei voastre, sau o parte din banii agonisiţi cu greu de ea, şi a dispărut apoi fără urmă. În plus, orice psihopat vă poate provoca rău fizic şi vă poate pune viaţa în pericol. Nu trebuie să fi manifestat neapărat predispoziţie spre viol şi crimă. Scott Peterson şi Neil Entwistle nu au fost criminali în serie sadici. Au fost psihopaţi carismatici, care au găsit căsătoria un pic cam incomodă şi incompatibilă cu drumurile noi, mai sălbatice, pe care vroiau să le urmeze în viaţă. Incapacitatea lor de a-i vedea pe ceilalţi ca pe nişte fiinţe umane la fel ca ei îi transformă în psihopaţi extrem de periculoşi.
Deoarece empatia, principiile morale şi capacitatea de a iubi nu au niciun cuvânt de spus în procesul luării unei decizii, tranziţia de la statutul de dinainte de a fi criminal, la cel de criminal psihopat poate fi schimbătoare şi imprevizibilă. Aproape oricare psihopat se poate cu uşurinţă angaja într-un comportament violent. Ceea ce vreau să subliniez aici este: cunoaşterea unor lucruri de bază despre psihopaţi nu este o chestiune de cercetare psihologică tehnică sau de teorii abstracte irelevante pentru publicul larg. Aceste informaţii sunt extrem de pertinente pentru noi toţi. Este mult mai util decât toate detaliile tehnice despre cum funcţionează maşina dvs., ca să revin la analogia de mai devreme. Nu veţi reconstrui niciodată maşina de la zero. Cel mult, s-ar putea să fie nevoie să învăţaţi cum să schimbaţi o roată. Dar este probabil că veţi avea nevoie să vă apăraţi, cel puţin afectiv şi psihologic, de un psihopat care vine în contact cu voi şi este hotărât să vă submineze bunăstarea.
O cunoaştere de bază privind psihopatia vă poate salva de ani de suferinţă în mâinile unui soţ sau iubit pe care se pare că nu-l puteţi satisface niciodată, care minte întruna şi vă ţine în frâu ca pe o marionetă. Puteţi evita o viaţă de chin ca să îl salvaţi pe un copil incorigibil de propriile fapte rele. Vă poate ajuta să evitaţi să fiţi înşelaţi de artişti-şarlatani care se pricep la jocul pe care îl practică. Vă poate da putereaa de a părăsi un loc de muncă în care şeful îi ţine pe toţi sub teroare oscilând constant între miere şi fiere.
Evident, aceste cunoştinţe nu vă pot proteja de toate fărădelegile provocate de persoane rele. Chiar dacă sunteţi informat despre psihopatie, tot puteţi să aveţi ghinionul de a deveni victima unei infracţiuni oarecare sau de a face parte dintr-o societate condusă de un dictator psihopat. Dar cel puţin cunoştinţele de bază despre psihopatie îi pot ajuta pe aceia dintre noi care sunt destul de norocoşi să trăiască în societăţi libere să-şi dea seama ce avem în mare măsură sub control: cu cine alegem să ne asociem şi pe cine alegem să evităm sau să părăsim. Ne pot ajuta să recunoaştem simptomele acestei tulburări de personalitate periculoase, astfel încât să nu invităm o persoana rea în viaţa noastră cu braţele deschise. Ne pot da puterea de a pune capăt pentru totdeauna unei relaţii toxice cu un speculator emoţional, o dată ce ne este evidentă tulburarea lui psihică. Cu alte cuvinte, cunoştinţele despre psihopatie constituie cea mai bună apărare pe care o poate avea publicul larg, nu doar cei care au fost afectaţi personal, împotriva fiinţelor umane rele: să-i evitem ori de câte ori este posibil şi să scapăm din pânza pe care o ţes în jurul nostru. Inutil să mai spun, chiar şi cei care am devenit bine informaţi în privinţa psihopatiei nu sunt calificaţi să pună un diagnostic clinic, dacă nu avem o pregătire profesională în acest domeniu. Dar putem deveni capabil să-i recunoaştem destul de bine în viaţa reală încât să vrem să stăm departe de ei. Din motive practice, asta este ceea ce contează cel mai mult.
Traducere şi adaptare Anca Cristina Ilie
Citiţi şi
Oricine ar spune că trăim în păcat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
