N-am vrut să vorbesc despre asta până acum, pentru că le-am tot dat şanse să mă impresioneze, să mă ajute să-mi schimb cât de puţin părerea. Dar nu! Acum, că m-am întors din vacanţa de vară, am realizat că ceva nu e în regulă cu… ele şi nu cu mine.
De un an de zile, de când dau nas în nas cu colegele mele, cu vânzătoarea de la colţ, cu business women-urile din tren, mămicile din piaţă şi fashionistele din mall, lucrurile nu s-au schimbat. Ba chiar, acum câteva zile, am vorbit cu o prietenă care s-a mutat de curând în UK pentru un master şi ascultam uimită cum se minunează de aceleaşi lucruri ca şi mine. Ştiu, şocul cultural, adaptarea, dar nu, sincer îţi spun, englezoaicele sunt o specie aparte. Şi nu una aşa cum orice româncă s-ar aştepta.
Poate ai avut drum pe insulă, poate ai şi stat câteva zile pe aici, şi le-ai văzut în carne şi oase. Poate ai stat mai mult şi atunci vei recunoaşte câteva lucruri sau poate, mă vei contrazice. Nu vreau să-mi spui că în Covent Garden, în centrul Londrei sau la operă ai văzut altceva. La şcoală, la serviciu (unul 9-5, nu ceva mai special), la piaţă sau mall, la film sau restaurant, englezoaica normală este… normală în viziunea ei.
Să încep cu aspectul fizic. Nu gândeşte rău! Primul lucru la care te uiţi când arunci ochii către ea e faţa, apoi părul. Ambele sunt perfecte! N-am reuşit să descopăr ce şampon foloseşte, la ce salon se tunde sau cum face ca de la 5 a.m. până noaptea târziu coafura şi machiajul să-i stea nemişcate. Bucle sau drept, e ceva incredibil. Rimel, eye liner, trebuie să fie ceva mai mult decât calitatea produselor, pentru că am tras cu ochiul şi le-am încercat şi eu. Plus armata de fluturaşi, floricele şi alte minuni care împodobesc totul.
Ok, să coborâm! Acum începe dezastrul! Ştiu că Londra este “the place to be when it comes to fashion”, dar problema nu e în obiectele vestimentare, ci în… combinaţii. O bluză superbă, pantaloni cu o croială nebună sau o rochie de vis – separate! Dar puse împreună, NO WAY! Da, sunt englezoiace şi englezoaice, dar the masses have no passion for fashion. Și asta în ciuda faptului că sunt cele mai mari shopoholice din câte am întâlnit!
În primul rând, mini e foarte frecvent şi e… mult prea mini! I mean SUPER-short! De multe ori mă întreb cum se apleacă fetele astea dacă scapă un caiet sau cum se simt oare profesorii când o piţi locală se duce spre tablă, deşi ce lasă să se vadă nu e aproape niciodată atrăgător. Apoi sunt colanţii. Da, sunt comozi, uşor de întreţinut şi de tras pe tine dimineaţa, dar totuşi din când în când, e bine să ieşi din ei! Chiar am numărat astăzi: 13 din 18 fete care aşteptau trenul în gara centrală, spre universitate, purtau colanţi. Negri, simpli, cu balerini sau UGGs (the other must have).
Când vine vorba de rochii de seară, de ocazii speciale sau un simplu ieşit în club, lucrurile stau şi mai rău! Am făcut chiar o mică cercetare virtuală pentru a mă asigura că nu vorbesc prostii şi că experienţele mele n-au fost one of a kind aşa că m-am uitat timp de două ore la poze, pe Facebook. Pe la nunţi, botezuri, dineuri sau recepţii, rochiile elegante nu au absolut nimic elegant în ele şi sincer ar fi bârfa satului dacă ar apărea la un astfel de eveniment undeva într-o comună uitată de lume din patria noastră dragă (încă o dată menţionez că mă refer la un buget mediu şi nu la excepţiile din the big city). Iar când vine vorba de clubbing (in my UK social life am ieşit de câteva ori), de la puştoaicele de 17-18 ani, la femeile în toată firea, 30-40+, vulgar e the new black! Nu ştiu dacă aşa au fost întotdeauna sau e modul lor de a exprima independenţa şi emanciparea femeii, dar roz bombon cu machiaj strident, platforme de 15 cm şi rochie fix până sub fund NU sunt sexy!
În capitolul sâni nu vreau să intru! E mult prea sensibil şi usturător pentru mine căci these girls have boobs! Da, am spus-o! E ceva genetic, climatic sau istoric, dar decolteurile generoase nu lipsesc oriunde ţi-ai arunca privirea. Invidie! Dar la nivelul abdomenului lucurile sunt de-a dreptul dizgraţioase, mai ales în rândul tinerelelor. Colăceii NU se arată în plină zi! Și nu, nu sunt o susţinătoare a 90-60-90, ba chiar thumbs up pentru forme.
Now my favourite part: unghiile – primul lucru pe care l-am observat când am aterizat întâiaşi dată pe Heathrow. Timpul este cel care îşi lasă amprenta pe oja verde, neagră, roşie sau roz şi o macină treptat ajutat de dinţi sau creioane şi alte obiecte contondente. Once again, am văzut acest fenomen de eroziune la toate categoriile de vârstă. În alte detalii nu ştiu dacă ar trebui să intru… Îţi spun doar că un epilat în UK poate fi destul de scump, aşa că englezoaicele preferă să economisească…
Când vine vorba despre maniere, am fost martoră la atâtea episoade încât nu cred că mă mai poate uimi nimic. De la gesturi exagerate pentru a-şi manifesta orice emoţie, la poziţii la ore, în tren sau la restaurant, la machiatul în spaţii publice, la arătatul lenjeriei intime în mijlocul mulţimii, la reacţiile la beţie (aici e absolut incredibil, you don’t want to know) sau la “uşuratul” în stradă…
Iartă-mă dacă te-am speriat ori revoltat, te-am şocat sau, pur şi simplu, te-am intrigat cu tonul meu. Nu obişnuiesc să fiu atât de pornită şi nu mă raportez strict la românce, dar am scris acum câteva săptămâni despre Italia şi efectiv nu pot înţelege cum diferenţele sunt atât de mari. Sunt o simplă studentă care încă descoperă ce înseamnă “a fi femeie”, dar din cei şapte ani de acasă ştiu că bunul simţ e întotdeauna reţeta caştigătoare.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
