Bucureşti-Cernăuţi, via Suceava
Luaţi acceleratul de noapte până la Suceava. Neapărat cu naşu’. 40 de lei. Dimineaţa în zori găsiţi pe întuneric o ocazie care să vă treacă graniţa şi să vă ducă până la Cernăuţi. 25 de lei. Staţi două zile la Cernăuţi, cu bere şi peşte uscat în sare. 130 de grivne cazarea pe noapte, la camera dubla (1 euro=11 grivne). Ce nu ştiţi, aflaţi întrebând în româneşte, şi nu vă miraţi că înţelegeţi răspunsul, şi nici de accentul curat al celui care vi-l dă. Treziţi-vă mahmur în zori, şi, tot pe întuneric, îmbarcaţi-vă în autobuzul de Suceava. Dormiţi vreo jumătate de oră în autobuz, şi treziţi-vă înghiontiţi de o masă compactă de femei de la ţară traficante de ţigări, pentru că n-aţi simţit niciun Kalashnikov împungându-vă dintre şorţuri. Femeile cu gabarit depăşit, autobuzul talie normală. Staţi vreo trei ore la graniţă, şi observaţi modul simplu şi prietenos în care se desfăşoară contrabanda. La Siret, aproape toţi coboară, dar e prea târziu să vă mai întindeţi, în 15 minute ajungeţi la Suceava.
Suceava-Bucuresti? Mai bine la Cluj
În gara de la Suceava aşteptaţi trenul de Bucureşti. Exact în acelaşi timp va sosi un tren care pleacă la Cluj. Urcaţi în ultimul moment în trenul de Cluj. Garantat, asta ia mahmureala. Mergeţi până la Câmpulung Moldovenesc. Nu uitaţi de instituţia naşului. Salvaţi naşul oferindu-i 15 lei. Petreceţi două zile aici, acasă la nişte oameni mai tineri decât voi care vă primesc mândri în vila lor cu garaj şi etaj şi vă duc la un picnic cu cârnati şi carne la grătar, la o pensiune înspre Rarău. Vă plictisiţi. În dimineaţa celei de-a treia zi, îndreptaţi-vă spre gară şi cotinuaţi călătoria cu trenul de Cluj, de data asta chiar ajungând la Cluj.
No, amu aproape-i Cluju. Aproape de Câmpeni
Beţi în gară o bere cu un prieten pe care nu l-aţi mai văzut de mult şi care s-a stabilit între timp la Cluj. La jumătatea berii, aflaţi neapărat că peste un sfert de oră există un microbuz care ajunge în două ore şi jumătate la Câmpeni. Din Câmpeni faceţi aprovizionarea şi, pe noapte (zilele sunt mai scurte în noiembrie), luaţi un taxi vreo 12 km spre munte. De acolo o să vă aştepte Culi, că a băut un păhărel după o zi de muncă şi nu poate să vină sa vă ia din oraş. Mergeţi până sus în Poiana, şi încheiaţi ziua cu nişte palincă acasă la Culi. Cu aceeaşi palincă şi focul din sobă vă încălziţi două zile în Apuseni, răciţi puţin la o tură mică de enduro, şi în dimineaţa următoare plecaţi la Abrud, vreo oră de coborât pe munte.
Abrud-Retezat, prin Deva şi nişte autostopuri
De aici, găsiţi imediat un ia-mă-nene care vă duce pâna la Deva. În Deva, la 14:30 pleacă microbuzul de Petroşani. Vă daţi jos la Ohaba de sub Piatră, aşteptaţi microbuzul care aduce copiii de la şcoala şi mergeţi cu el până la punctul terminus, Nucşoara. De aici intraţi în Parcul Naţional Retezat. Mergeţi vreo 3 ore jumate pe jos până la cabana Pietrele. Ajungeţi îngheţaţi bocnă pentru că nu v-aţi luat echipament adecvat la zapada si mai multe grade sub zero, ci doar echipament adevcat la Cernăuţi. A doua zi urcaţi spre Bucura. A treia zi vreţi acasă la mami.
Din Craiova la Piteşti, ba nu, din Petroşani la Craiova. Cu locomotiva
Trei ore pe jos, până aproape de Nucşoara unde găsiti o ocazie care vă duce direct în Ohaba, după ce nenea cu un mic tractor cu remorcă v-a refuzat propunerea de a vă duce până la Bucureşti. De aici găsiţi iar un camion, şi, în timp ce ascultaţi şoferul care aproape că începe să povestească cum a scris Ramayana şi a câştigat bătălia de la Waterloo, vă apropiaţi uşor-uşor de Petroşani. Mai sunt două ore până la tren. Intraţi să mâncaţi şi vă astâmpăraţi setea în primul loc cald după căsuţa 2 pe 2 încălzită la soba cu lemne de la Pietrele. Trenul e la 14:40, şi, relaxat, plecaţi spre gară pe la 14:30, suficient cât să pierdeţi acceleratul de Bucuresti, care a sosit la fix în gară. Imaginându-vă cum ar trebui să sune anunţul: “stimaţi mecanici de locomotivă, din cauza lucrărilor din cârciumă, cei doi călători care merg cu naşul sosesc cu o întârziere de 2 minute. Ne cerem scuze.”, aruncaţi de pamânt cu ce vă vine la îndemână, pomeniţi câţiva dumnezei şi nişte părţi anatomice despre care încă nu s-a demonstrat teosofic dacă aparţin sau nu îngerilor, şi vă aşezati în cur, mestecând ca pe o ciungă cu gustul dus gândul că următorul tren e abia la noapte. Între două injurături vă daţi seama că cineva de la linia 3 vă strigă nişte cuvinte. Deştepţi cum sunteţi, imediat întelegeţi că vorbele strigate sunt “unde mergeţi” şi că emiţătorul le aruncă pe fereastra locomotivei unui tren de marfă. “Bucuresti”, raspundeti, pe fază scurtă. “Vă ducem până la Craiova”, vine de pe geamul locomotivei. “Hai”. Săriţi câteva şine de tren, şi după un oarecare efort ajungeţi acolo sus în locomotivă. Vedeţi Valea Jiului head-on, beţi bere, râdeţi şi fumaţi cu cei doi olteni din carlingă până la Craiova, unde ajungeţi după apusul soarelui. Vă puneti pe aşteptat în gara oltenească.
Şi-napoi la Bucureşti. Cu naşu’ de Intercity
Dupa cum afabilii olteni v-au înştiinţat de pe vremea când eraţi în locomotivă, peste o oră e aşteptat un tren care vine de la Timisoara şi ajunge la Bucureşti după miezul nopţii. De aici încolo, nimic de semnalat, afară de faptul că, pentru jumătate de bilet, sunteţi singurii pedepsiţi să călătoriţi în compartimentul Business Exclusive.
Constataţi că excursia a durat mai mult sau mai puţin 12 zile. În total număraţi vreo 900 de lei care v-au sărit din buzunar în ajutorul lor.
N.A. Foarte important, călătoria va fi un succes doar dacă nu planificaţi nimic. Aşa că cel mai bine e să NU citiţi acest articol.
Evident, acest articol nu încurajează corupţia. Pe de altă parte, progresul n-a apărut niciodată ca urmare a conformării la reguli.
Inspirat de şi trăit împreună cu Răzvan, care a plecat în cea mai lungă călătorie pe 30 decembrie.
Citiţi şi
Drumul lui David. Excepția și speranțele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
