În ajunul Crăciunului, o familie din nordul Moldovei, cu trei copii, se pregăti pentru întâmpinarea Sfintelor Sărbători cum se cuvine.
Tatăl dădu zăpada din faţa casei, îşi tunse barba în formă îngrijită, aduse câteva găleţi cu apă conform tradiţiei ortodoxe creştineşti pentru a întâmpina venirea pruncului Sfânt cu belşug şi curăţenie.Tăie câteva lemne pentru foc şi-i aduse soţioarei mult iubite câteva crenguţe de brad pentru a împodobi încăperea.
Mama îşi chemă copilaşii în juru-i, curăţindu-le scamele de pe cele mai arătoase veşminte, potrivindu-le părul şi bocancii, scutură pledurile şi preşurile căsuţei nu tocmai bogate. Pregăti şi câteva azime, pâiniţe nedospite, o carafă cu vin şi puse un pumn de zahăr în cel mai frumos castron de porţelan al căminului. Astfel pregătiţi pentru Sărbătoarea mult aşteptată înteţiră un foc bun în sobiţa ce încălzea încăperea şi se adunară cu toţii în jurul mesei.
Vecinii apropiaţi căsuţei erau o familie mai înstărită. Şi aici avuseseră loc pregătiri asemănătoare celor cu familia mai sus amintită. Singura diferenţă era că pe masa lor trona o prăjitură mare cu fructe roşii zemoase, scumpe pentru sezonul respectiv. Ambele familii aşteptau evlavioase să apară colindători cu care să poată împărţi bunătăţile şi bucuria marii sărbători.
Vremurile se schimbaseră. Colindătorii erau tot mai rari, iar lumea se aduna mai mult in jurul televizoarelor şi a computerelor, mă rog, cei care le aveau. Astfel că, copiii aşteptară mult şi bine să apară cineva pentru ca în sfîrşit să poată gusta din bunătătile pregătite de cele două gospodine.
Pe neaşteptate, iată că se auzi un trosnet. Deodată întregul sat rămase fără curent electric şi întunericul îi scoase pe oameni afară din casele calde şi primitoare. Orbiţi şi derutaţi de întuneric, alertaţi de incidentul cu pricina, iată că-şi găsiră drum spre strada principală căutînd să afle motivul unui astfel de incident şi pentru a repara avaria. Văzînd că treaba necesită totuşi ceva mai mult timp, iar o echipă de specialitate trebuia anunţată şi pregătită pentru restabilirea deranjamentului, oamenii găsiră că cel mai bun lucru ar fi să se adune cu şube şi haine groase de iarnă şi să împartă, respectând tradiţia, bucatele, lumânările şi colindele ştiute şi păstrate din bătrâni, între ei. Astfel făcând-şi datoria de creştini, dar mai mult decât atât, uitând de neplăcerile legate de astfel de pene neaşteptate, tot satul se bucură de LUMINA IZVORÂTĂ DIN SEARA DE CRĂCIUN “ÎNTUNECATĂ”.
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
