Circuitele acelea, care bâzâie de atâta trafic neuronal. Scântei la intersecţie. Mailuri, telefoane, întâlniri, uf, am uitat să trimit documentul acela şi să dau sms de follow up. Sună cunoscut, nu?
Sunt consultant şi, prin natura profesiei, încărcările, supraîncărcările şi subîncărcările depind de clienţii mei şi proiectele lor. De bugetele neconsumate în decembrie şi lentoarea lui ianuarie, când îngheaţă totul, chiar şi bugetele. Dar îmi amintesc cu precizie de presiunea aceea continuă, înnebunitoare, dărâmătoare, care adânceşte cuta între sprâncene şi alungă râsul afară, pe fereastră, în ger, atunci când lucrezi pe un salariu fix (norocoşii primesc şi prime). Aşa că am decis să vă expun reţeta mea de ieşit din oala sub presiune. 🙂
- Nu fac ore suplimentare. Anunţ asta de când mă angajez (mă vreţi? Dacă mă vreţi, lăsaţi-mă să îmi aranjez eu programul).
- Tot ceea ce depăşeşte volumul de lucru la birou iau „la pachet”, acasă, pentru a putea lucra într-un moment de linişte.
- Lucrez atunci când mă simt în stare. De pildă, dacă am volum mare peste weekend, nu mă reped în el vineri seara decât dacă am chef. Săptămâna asta m-am simţit productivă şi inspirată duminică seara, deci atunci m-am apucat de lucru, mai ales că am tras un pui bun de somn înainte.
- Nu consider acest „overload” o suprasarcină, ci petrec un moment iniţial ca să mă conving de ce e interesant şi plăcut în fiecare dintre activităţi. Mă apuc de ele după ce înţeleg beneficiul lor. Gimnastică mentală pozitivă.
- Îmi ofer o recompensă pentru timpul lucrat în timpul liber. Astă seară mi-am administrat un pahar de cidru, pentru că îmi place foarte mult şi pentru că îl merit.
- Fac pauze, când simt că îmi scade nivelul de atenţie. De obicei mă uit la animăluţe pe Nature sau NatGeo sau Discovery. Mă rog… pe Discovery sunt multe animăluţe bipede :). Sau iau o gură de aer.
- Îmi organizez bucăţelele de lucru în locuri care îmi plac. În oraş, la birou. În bucătărie. În living. Cu pisica în braţe.
- Obişnuiesc să scriu şi câte o factură din când în când, ca să îmi amintesc de premiul de la capătul cursei. Pentru corporate people, păstraţi în sertar hârtia cu indicatorii de performanţă. Uitaţi-vă pe ei şi conştientizaţi la care contribuiţi. Unde mai pui că asta o să ajute şi la discuţia cu managerul, când o veni ziua de evaluare.
- Prefer să adorm mai devreme şi să mă trezesc cu o oră mai devreme ca să termin ce am de terminat, decât să rămân târziu, în noapte, cu oboseala pe umeri, şi cu viteza minţii diminuată la 50%.
În general, toate microreţetele astea se duc în trei direcţii:
- Să îţi creezi un mediu prietenos de lucru (orice, chiar şi un ghiveci cu o floare pe birou ajută).
- Să lucrezi când eşti adunat, structurat, centrat ca să ai randament maxim.
- Să îţi oferi recompense pentru modul inteligent în care ai spart supraîncărcarea pe bucăţele şi ai administrat-o ca să nu îţi cauzeze.
Pare simplu, dar de la teorie la practică e întotdeauna o distanţă ca de la Pământ la Lună. Aplicând principiile de mai sus, această distanţă trebuie spartă în bucăţele mai mici pentru a fi parcursă… deci cum ar fi să alegi una dintre idei şi să începi să o practici consecvent? Se spune că ai nevoie de trei săptămâni ca să înveţi un comportament, încă 6 săptămâni ca să ţi-l însuşeşti, iar ca să devină obişnuinţă îţi mai trebuie încă trei-patru luni.
Deci nu îţi trebuie o altă decizie de Anul Nou, nu? 🙂
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Natașa Alina Culea: „Dacă n-ar exista părerea nimănui, ce aș face diferit în fiecare zi?”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
