Pentru toţi cei care cred (asemenea lui Borges) că paradisul arată ca o bibliotecă, un târg de carte este un colţişor de rai. Un rai atipic, agitat, zgomotos şi plin de tentaţii… La fiecare sfârşit de toamnă, timp de cinci zile, ne este accesibil nouă, păcătoşilor îndrăgostiţi de cărţi. În calendarul meu personal, perioada asta este o sărbătoare mai veselă decât Crăciunul. Un timp al bucuriei, într-o lume fantastică! Un timp care trebuie savurat pe îndelete.
Ce minunat e să străbaţi fără grabă cercurile concentrice ale Pavilionului Central, îmbătat de mirosul hârtiei tipăite, de foşnetul foilor glasate, de forfota din jur… Meticulos ca un căutător de comori, lacom ca un copil pofticios într-o cofetărie. Ce chinuitor deliciu să aleg între cărţi pe care mi le-am dorit de mult sau să risc cu un autor despre care nu ştiu nimic! Ce desfrâu grozav să le fac pe amândouă! Ba chiar să mă şi dedulcesc cu vreo muzică rară sau cu vreun album de artă pe lângă care pur şi simplu nu pot să trec nepăsătoare.
Îmi dozez deja în minte ingredientele unei seri perfecte. Un Saramango cu pianul Clarei Haskil? “Alcoolul” lui Ion Mureşan cu tangouri de Piazzolla? Mmm… Aproape că îmi vine să fug deja acasă… Nu, plăcerea asta mai trebuie amânată. Gândul că mă aşteaptă e suficient să-mi alunge oboseala. Până atunci, mai sunt multe de descoperit: cărţi, dar şi prieteni. Fiindcă la Gaudeamus ne regăsim mereu, mai sigur decât dacă ne-am fi dat întâlnire. Şi ne bucurăm împreună – mari preoţi ai literaturii, ucenici într-ale scrisului sau simpli credincioşi ai cititului.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.