Personajul feminin principal din serialul Mad Men, Betty Draper, este o femeie tipică pentru societatea americană upper class din perioada anilor ’60, o femeie ale cărei unice atribuții pe parcursul a 24 de ore sunt să arate impecabil, să supravegheze creșterea copiilor și să asigure fericirea soțului infidel.
Serialul este o oglindă fidelă a realităților sociale din acea perioadă nu doar pe continentul american, ci și in Europa. O perioadă în care soția era accesoriul perfect pentru o imagine publică de succes. Pentru Don Draper, un advertiser renumit, famila este sfântă. Atâta timp cât le asigură copiilor și soției o viață foarte bună, restul este …o mare iluzie. În timp de Betty citește reviste de modă, ascultă muzică și vorbește la telefon cu prietenele – de copiii ei având grijă o servitoare, câtă ipocrizie! – singura ei responsabilitate este să arate perfect în orice ocazie, pentru ca la un eveniment important pentru soțul ei să poată fi “showed off.” Ambiții? Profesie? Implicare politică? No way, deoarece într-o societate în care bărbații dețin toate funcțiile importante, femeile care muncesc sunt privite drept excepții neplăcute. Restul se mulțumesc cu un trai liniștit, cu un sărut ipocrit pe frunte dimineața înainte ca soțul să plece la muncă și cu alte activități nepericuloase pentru căsnicia sa falsă. Betty știe foarte bine că soțul o înșală, dar își acceptă soarta și condiția de soție trofeu. Își îngroapă fanteziile în telenovele și ambițiile în planuri irealizabile. Cum altfel, înt-o societate în care cuvântul “divorț” condamnă o femeie și o scoate vinovată de nereușita căsniciei chiar și atunci când cel infidel este soțul și nu ea? Când alege să facă ceva, surpriză: statul interzice unei femei să divorțeze pe alt motiv decât nebunie sau handicap mental. Cu alte cuvinte, legea protejează o femeie de un bărbat nebun, dar nu de unul infidel.
Și aceste stereoptipuri sunt doar câteva coordonate ale unei căsnicii tipice din acea perioadă. Fără a fi evident, femeile se împărțeau în două categorii simple: casnice și neduse la biserică, deoarece o femeie care alegea să aibă o slujbă în loc de o familie pesemne că nu fusese educată corespunzator. La 50 de ani după, femeile au mai multă libertate ca niciodată. Atât de multă încât nu știu ce să facă cu ea. Unele dețin afaceri care mențin economia mondială pe picioare, altele iau premii Nobel, câteva sunt creierul din spatele celor mai puternici bărbați din lume, iar cele mai multe jonglează minunat cu o slujbă bună și o familie frumoasă. Și toate acestea au venit ca o consecință a complexelor de inferioritate în fața bărbaților, ca o reacție împotriva constrângerilor și a lipsei aberante de libertate, ca o revoluție necesară ce a purtat numele de feminism. Din păcate, toată această revoltă a adus și efecte nedorite pe care le vedem zi de zi: bărbați efeminați și lipsiți de inițiativă sau putere, autoizolare, blocarea emoțiilor, singurătatea și incapacitatea de a se angaja în relații reușite și echilibrate.
Este minunat că avem drept de vot și am lăsat în urmă zilele în care nu ne puteam exprima opiniile și principiile, dar oare ce am câștigat este mai mult decât putem duce sau prea puțin pentru ce avem nevoie?
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
