A fost odată, în vremurile de demult, un împărat și o împărăteasă. Într-o bună zi, împărăteasa născu o fetiță atât de frumoasă și în bucuria lui, împăratul dădu o mare petrecere la care pofti toate rudele, prietenii și ursitoarele, ca să-i înzestreze fiica cu fel și fel de daruri: frumusețe, bucurie, virtute, bogăție, noroc.
La petrecere sosiră șapte ursitoare invitate la ospăț, dar și un musafir nepoftit, o ursitoare de care nu mai auziseră de foarte multă vreme. Pesemne că ursitoarea cea rea venise să se răzbune pentru că împăratul uitase s-o invite. Când petrecerea era pe sfârșite, ursitoarele au trecut pe rând pe lângă leaganul fetiței și au înzestrat-o cu daruri alese. Dar ursitoarea cea rea se apropie și cu glas tunător spuse: “Înainte de a împlini 18 ani, copila se va înțepa la deget cu un fus și va muri.” La auzul acestor vorbe toți încremeniră însă a șaptea ursitoare, care n-apucase să ursească, făcu un pas înainte și spuse: “Nu am puterea să ridic blestemul, dar pot să-l îndrept. Atunci când fata se va înțepa cu fusul, să nu moară, ci să cadă într-un somn adânc din care numai sărutul unui prinț îndrăgostit o poate deștepta.” Încă din ziua aceea, împăratul dădu poruncă să se ardă toate fusurile din împărăție, iar fetița crescu și se făcu domniță frumoasă, prietenoasă și cuminte. Într-o bună zi, hoinărind prin palat, dădu de o ușă ferecată tocmai în vârful turnului și curioasă, intră. Deschise usa și zări o bătrânică care stătea și torcea de zor dintr-un fuior de in. “Bătrânico, ce faci aici, ce răsucești așa de repede? Pot să încerc și eu?“În clipa în care luă fusul și încercă să toarcă, se înțepă la deget și căzu într-un somn adânc. 
Împăratul îndurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune, iar aceasta, pentru a îndrepta răul făcut, adormi întreg palatul: pe împărat, pe împărăteasa, pe bucătar, pe ucenic, pe pisica și chiar pe șoricei. După ce adormi întreaga curte, de jur împrejurul palatului începu să crească un mărăciniș care cuprinse toți pereții, chiar și steagul din vârful turnului. 100 de ani pe acele meleaguri n-a mai călcat picior de om deși mulți s-au aventurat. Feciorul împăratului vecin află taina palatului ascuns în mărăciniș din spusele unui moșneag și se hotărî să vadă cu ochii lui cele aflate. Își croi cărare cu paloșul prin mărăcinișul încâlcit până la poarta castelului. Înauntru străjerii, curtenii, împăratul, împărăteasa, orătăniile, toate viețuitoarele dormeau. Prințul străbătu una câte una încăperile palatului. Deodată văzu o ușă întredeschisă, în fața căreia sforăiau doi paznici și intră curios. Făcu ochi mari când văzu, dormind pe un pat mare, o domniță nemaipomenit de frumoasă și pe loc se îndrăgosti de ea. Se aplecă să o sărute. Dar de îndată ce o atinse, frumoasa adomnită se trezi și îl privi cu drag și tot palatul se trezi din somnul adânc de care era cuprins. După ce au facut o nuntă de nu s-a mai pomenit, au trăit fericiți până la adânci bătrâneți …
Așa-i că a trecut ceva timp de când ai citit o poveste? (Mamele care au ritualuri de seară, înainte de culcare, nu se pun!) Câți (și mai ales câte) dintre noi n-au crescut visând la palate, prinți pe armăsari albi și ținuturi îndepărtate? Slavă Domnului, aveam de unde alege: Frații Grimm, Hans Christian Andersen, Charles Perrault… Dar dacă ți-aș spune că majoritatea basmelor cunoscute au de fapt origini obscure și variante “deloc” pentru copii? Că au fost culese dintr-un folclor în care fantezia era folosită pentru a exprima cele mai întunecate gânduri și că întâmplările ascunse printre rândurile poveștilor sunt din categoria știrilor de la ora 5?
De exemplu, ca să ne întoarcem la povestea noastră, în varianta originală care circula în satele din Franța, prințul care o găsește pe fată este deja căsătorit și… profită de prințesa adormită care nu se trezește în mijlocul actului sexual. Făt Frumos devine astfel un coșmar care o ține în continuare închisă în turn, vizitându-o deseori din motive cât se poate de obscure. În urma acestor vizite, ea naște doi copii, trezindu-se doar în momentul în care unul dintre ei o mușcă de deget, îndepărtând astfel bucăţica din fusul cu care se înțepase. Urmează partea a doua, în care “soacra” află de existența copiilor și vrea să-i… mănânce. O altă variantă şi mai horror, foarte diferită de cea din filmul lui Walt Disney, este cea în care tatăl, în momentul în care o vede adormită, o violează, pe tnăra prinţesă, iar cei doi copii sunt de fapt ai lui. Mda, not the ideal bed time story!
Mi-am amintit de Frumoasa din Pădurea Adormită în urma conferinței de presă ce anunța programul de anul acesta al festivalului de film de la Londra pentru că între titluri se regăsește și Sleeping Beauty, controversatul film al australiencei Julia Leigh. Povestea urmărește o adolescentă (prea-frumoasa Emily Browning care a debutat de curând la Hollywood în Sucker Punch) care, dintr-o dorință obsesivă de auto-pedepsire, intră în lumea prostituatelor de lux pentru bărbații de vârsta a treia. Ținând cont de toate variantele poveștii originale, poate aşa legătura dintre cele două nu ni se mai pare absurdă. Căutând însă trailerul online am dat peste o altă ecranizare a poveștii, un film franțuzesc, absolut superb din punct de vedere vizual, al lui Chaterine Breillats, care a fost lansat tot anul acesta. Deși scenariul este mult mai apropriat de varianta “frumoasă” a basmului, obsesia eroticului și a inocenței pierdute nu lipsește nici aici.
Mi s-au părut foarte interesante diferențele majore dintre cele două pelicule (atât scenariul cât și imaginea sau regia) inspirate de aceeași poveste, dar mai ales asemănarea, relația dintre pubertate și gândurile obscure care demonstrează că plecând de la Frații Grimm și comparând cele două producții 2011 cu desenul animat Disney din 1959, lucrurile se pare că au luat o întorsătură majoră. Oarecum Tragică.
Voi ce spuneți… Franța, Australia sau Walt Disney?
Citiţi şi
Gata cu prințesele cu corpuri ireale! Iat-o pe Bianca, noul personaj Disney plus size
Iubesc să călătoresc sau să petrec timp singură, nu sunt nebună
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
