Privind în jur, în lumea aparent modernizată a anului 2025, am putea fi tentați să credem că femeile sunt libere. Dar adevărul înseamnă nuanțe. În Europa, femeile câștigă în medie cu 12,7% mai puțin decât bărbații și resimt presiuni tot mai mari între carieră și viață personală.
În SUA, deși domină numeric universitățile, femeile sunt subreprezentate în leadership, iar drepturile reproductive suferă atacuri sistematice. În India, multe fete și femei trăiesc între tradiție și modernitate, când căsătoria aranjată și violența domestică rămân realități grele.
În Africa, există o dublă imagine: Rwanda și Senegalul și-au crescut considerabil reprezentarea politicienelor, în timp ce mutilarea genitală persistă în multe zone. În lumea arabă, mici reforme coexistă cu regresii dure și cu suferințe profunde.
Simone de Beauvoir: devenirea femeii libere
Simone de Beauvoir scria în 1949: “Libertatea femeii nu este dată. Ea trebuie revendicată și apărată neîncetat”, (Le Deuxième Sexe, 1949). Cuvintele sale răsună și astăzi, când înțelesul formal al drepturilor nu înseamnă întotdeauna libertate trăită. Femeia, spunea de Beauvoir, devine ceea ce alege să fie, nu ceea ce lumea o constrânge să fie.
Alături de ea, figuri precum Virginia Woolf, Maya Angelou, Anaïs Nin și Colette au arătat, în forme diferite, același adevăr: libertatea înseamnă să scrii, să iubești, să creezi, să pleci, să alegi, fără a cere permisiune.
Simone de Beauvoir (despre libertatea femeii)
-
„Nu poți fi liberă atâta timp cât accepți să fii definită de alții.”
(Memoriile unei fete cuminți, 1958) -
„Femeia care vrea să fie liberă trebuie să accepte povara destinului nescris, a alegerilor sale.”
(La Force de l’âge, 1960)
Virginia Woolf (despre independența și libertatea creativă a femeilor)
-
„O femeie trebuie să aibă bani și o cameră a ei dacă vrea să scrie ficțiune.”
(A Room of One’s Own, 1929) -
„Nu există poartă, nici zăvor, nici încuietoare pe care să o poți pune asupra libertății minții mele.”
(dintr-un eseu despre imaginație și emancipare intelectuală)
Maya Angelou (despre libertate, demnitate și curaj feminin)
-
„Nu mă voi ridica pe ascuns. Mă voi ridica cu curaj, în ciuda a ceea ce crede lumea despre mine.”
(Still I Rise, poem, 1978) -
„Învățăm că suntem puternice abia când nu mai avem altă alegere decât să fim puternice.”
(interviu, 1993)
Anaïs Nin (despre autenticitate și libertatea de a fi sinele propriu)
-
„Am ajuns la un moment în viață când trebuie să aleg să nu mă micșorez pentru a încăpea în locurile care mă refuză.”
(Diaries, anii ’40) -
„Libertatea înseamnă să te accepți pe tine așa cum ești, fără măști, fără rușine.”
(Delta of Venus, 1977)
Colette (despre libertatea de a trăi și iubi fără ipocrizie)
-
„Îmi revendic dreptul de a trăi după propria lege, chiar și atunci când asta înseamnă să fiu singură.”
(interviu din 1927) -
„Femeia liberă este aceea care nu mai cere nimic altora pentru a exista.”
(citat din corespondența sa)
Scriitori bărbați care au susținut libertatea femeilor:
John Stuart Mill (Despre supunerea femeilor, 1869)
-
„Fiecare pas făcut de femei spre libertate este un pas spre civilizația reală.”
Henrik Ibsen (dramaturg norvegian, Casa păpușilor, 1879)
-
„Nu lupt pentru drepturile femeii. Lupt pentru drepturile ființei umane.”
(declarație publică)
Romain Gary (scriitor francez, diplomat)
-
„O femeie nu trebuie să fie nici un ideal, nici o victimă: trebuie să fie liberă să fie om.”
(interviu din anii ’70)
Libertatea în lumea civilizată și în lumea încă încătușată
Există două lumi care coabitează astăzi:
-
Lumea “liberă”, unde femeile revendică libertăți mai rafinate — dreptul la timp propriu, la realizare personală, la echilibru;
-
Și lumea încă neliberă, unde femeile visează la libertăți fundamentale: să meargă la școală, să aleagă cu cine să trăiască, să trăiască fără teamă.
Rapoartele ONU din 2025 confirmă:
-
peste 120 de milioane de fete nu merg la școală;
-
1 din 3 femei suferă forme de violență de gen.
Libertatea ca devenire continuă
Simone de Beauvoir avertiza: “Nicio victorie nu este definitivă. Libertatea este mereu amenințată, mereu de reconstruit.”
Țările și societățile evoluează, dar nu linear, nu definitiv.
Astăzi:
-
Femeile din Europa sparg plafonul de sticlă.
-
Cele din SUA luptă să-și păstreze autonomia asupra propriului corp.
-
Cele din Afganistan, Sudan sau Iran împing, adesea cu prețul vieții, zidurile opresiunii.
Speranță și reziliență: forța femeilor în 2025
În fața reculurilor și a atacurilor sistematice asupra drepturilor lor, femeile nu au abandonat lupta. Dimpotrivă.
Potrivit UN Women, anul 2025 aduce un nou val de speranță și reziliență: tânăra generație conduce inițiative inovatoare în educație, activism civic și politică locală. De la marile orașe ale Europei la comunitățile rurale din Africa, femeile mobilizează rețele, creează spații de solidaritate, rescriu modele de putere.
Lupta pentru libertate s-a rafinat: nu mai este doar pentru acces, ci și pentru incluziune, pentru recunoașterea identităților multiple — de rasă, clasă, orientare.
În fața reacției conservatoare și a rezistențelor adânci, femeile răspund cu o forță creativă neașteptată.
Cu ce rămânem?
Că libertatea nu e un dar, ci o muncă vie, zilnică.
Că lumea nu merge doar înainte, iar fiecare generație trebuie să își reînnoiască lupta și sensul.
Astăzi, femeile nu mai cer doar acces — cer recunoaștere deplină.
De la marile capitale la cele mai îndepărtate sate, femeile revendică nu doar libertatea de a trăi, ci libertatea de a visa, de a crea, de a modela lumea.
Potrivit UN Women, 2025 este un an al speranței și rezilienței: femeile tinere deschid noi drumuri, solidaritatea globală crește, iar libertatea devine o muncă comună, din ce în ce mai conștientă.
Niciun câștig nu este definitiv, dar niciun pas înainte nu este în zadar.
În fața noastră, focul aprins de Beauvoir și de atâtea alte femei libere continuă să ardă.
Nu ca un soare blând, ci ca o torță care cere să fie purtată mai departe — cu luciditate, cu iubire, cu curaj.
Libertatea nu este un punct de sosire. Este o devenire. O misiune vie. Și pentru fiecare femeie care îndrăznește să viseze, să construiască și să nu se oprească, mesajul rămâne același:
Să nu existe niciun plafon pentru ambițiile, speranțele și visurile tale.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
„În mine trebuie să creez pe cineva care să înțeleagă — Clarice Lispector
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
