Cum arată o femeie care nu mai cere voie să fie cine e? Care își alege singură drumul, dar încă simte în spate privirea lumii? Pentru Gilles Lipovetsky, această femeie nu e nici „victimă eternă”, nici „zeiță idealizată”. Este pur și simplu reală – prinsă între presiuni vechi și libertăți noi, între a vrea tot și a nu mai vrea nimic care nu-i aparține cu adevărat.
Lipovetsky, filosof francez rafinat și greu de încadrat ideologic, e un observator fin al transformărilor noastre. Nu urlă, nu moralizează. Preferă să observe, să pună în context și să ne ofere oglinzi curate, în care nu ne vedem nici mai frumoase, nici mai rele – doar mai limpezi.
Un gânditor al lumii care ne transformă
Filosof și sociolog al postmodernității, Lipovetsky a devenit cunoscut prin lucrări precum L’Empire de l’éphémère (1987), Le Bonheur paradoxal (2006) sau La Troisième Femme (2017). În ele, explorează cum valorile tradiționale se dizolvă într-o cultură a individualismului, a consumului și a efemerului. Dar, surprinzător, nu cu tonul apocaliptic al altor intelectuali europeni.
Pentru el, modernitatea târzie nu este neapărat o prăpastie morală, ci un nou teritoriu de explorat. Iar femeile? Sunt pionierii cei mai vizibili și, adesea, cei mai fragili ai acestei lumi hipermoderne.
Femeia postmodernă – între autonomie și epuizare
În La Troisième Femme (2017), Lipovetsky trasează o hartă lucidă a transformărilor feminine. Prima femeie fusese definită de supunere, a doua de revendicare, a treia – cea de azi – pare să le conțină pe amândouă, dar fără să mai semene cu nici una.
Femeia contemporană este autonomă, dar și mai vulnerabilă ca oricând în fața standardelor absurde, multitasking-ului epuizant și presiunii de a reuși pe toate planurile. Este „liberă”, dar rareori liniștită. Iar acest paradox e unul dintre cele mai oneste portrete pe care le-am citit în cultura intelectuală occidentală.
Lipovetsky nu cade în capcana idealizării femeii moderne și nici nu o compătimește. O observă în toată complexitatea ei: eficientă, obosită, iubitoare, hiperconectată, lucidă, uneori cinică. Nu-i cere să se „întoarcă la feminitate”, nu-i reproșează emanciparea. Mai degrabă, o întreabă: cum te simți, cu adevărat, în lumea pe care ai ajutat s-o schimbi?
„Acest ultim jumătate de secol a schimbat mai mult condiția feminină decât mileniile anterioare: eliberate de servitutea imemorială a procreării, exercitând o activitate profesională, trăindu-și libertatea sexuală, femeile atacă acum cetățile masculine.” Gilles Lipovetsky, La Troisième Femme (2017)
„Femeia de azi este invitată să fie performantă, independentă, feminină, disponibilă și mamă bună. Sunt prea multe roluri de dus, iar paradoxul este că, în libertatea ei, femeia riscă să se piardă.” Gilles Lipovetsky
Poziția lui față de feminism: o distanță empatică
Lipovetsky susține o viziune calmă și nuanțată asupra feminismului – una care nu vânează vinovați, ci caută echilibru. Pentru el, cheia este moderația lucidă: nici victimizare perpetuă, nici glorificare fără fond. În lumea de azi, spune el, nu bătălia între sexe ne va salva, ci reconstrucția umanismului – una în care femeile și bărbații își regăsesc umanitatea comună.
O voce încă activă – și ascultată
Departe de a fi un filosof „de epocă”, Gilles Lipovetsky rămâne activ și în ultimii ani – prezent în conferințe internaționale, publicând și vorbind despre noile forme de cultură și sensibilitate.
În 2023, la CLEC Fashion Festival (Valencia), a discutat despre fast fashion ca simbol al unei epoci a consumului grăbit și efemer, în care hainele devin purtabile o zi și uitabile a doua. La Festivalul Utopia din Braga, a fost invitat special pentru a vorbi despre transformările culturale din societatea hipermodernă.
Tot în 2023 a publicat, împreună cu Jean Serroy, volumul „Le nouvel âge du kitsch” (2023), în care analizează cum estetica excesului și a artificiului domină tot mai mult cultura pop, digitală și vizuală contemporană.
Iar în septembrie 2024, a susținut un masterclass pentru studenții IE University și a participat la Festival de las Ideas din Madrid.
În dialogul său cu Catalina Tejero, decanul IE School of Humanities, Lipovetsky a abordat tema „fericirii nefericite” și a discutat despre cum idealurile moderne – autenticitatea, realizarea de sine și autonomia personală – au devenit forme noi de dominație și ideologii ale consumului.
În masterclass-ul intitulat „Fii tu însuți: Noua cultură a autenticității”, el a explorat:
-Ascensiunea autenticității ca valoare socială centrală.
-Transformarea ideii de „a fi tu însuți” într-un slogan instituționalizat.
-Comercializarea sinelui într-o epocă în care tehnologia și consumul modelează profund modul în care indivizii își exprimă identitatea.
„Noul individualism semnifică o revoluție culturală în jurul idealului de autenticitate, trăim o epocă în care sloganul «fii tu însuți» a devenit normă.” — Gilles Lipovetsky
Prelegerea a marcat începutul activităților nou-înființatei IE School of Humanities, care își propune să formeze lideri la intersecția dintre studii umaniste, management și tehnologie.
Cum îl văd ceilalți gânditori
În Franța, Lipovetsky este un autor respectat, dar și discutat. Admirat pentru curajul de a trata teme „ușoare” cu seriozitate (moda, publicitatea, fericirea), dar și criticat uneori pentru atitudinea sa liberală și aparent conciliantă cu valorile consumeriste. I s-a reproșat că nu oferă soluții, ci doar constată – dar poate că exact asta îl face relevant: refuză să ideologizeze.
Pe plan internațional, este invitat frecvent în dezbateri alături de nume grele precum Michael Sandel sau Peter Sloterdijk, iar lucrările sale sunt traduse și discutate în mediile academice din Europa și America Latină.
Un portret pentru cititoarele Catchy
Pentru femeile care citesc – sofisticate, independente, dar deseori extenuate de spectacolul vieții moderne – Lipovetsky nu aduce rețete, ci claritate. El ne invită să privim dincolo de trenduri, să înțelegem mecanismele sociale care ne modelează așteptările și să ne îngăduim un pic de compasiune pentru noi însene.
Nu e un filosof de manual, ci unul care ne însoțește discret în cotidian. Un bărbat care nu scrie despre femei, ci cu gândul la ele, fără să le spună cum să fie. Iar asta, într-o lume în care toți par să aibă o părere despre cine „ar trebui” să fim, e o formă rară de respect.
***
Câteva dintre cărțile lui Gilles Lipovetsky care au fost traduse în limba română:
„Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum” (2006)
„Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice”(1992)
„A treia femeie”(2017)
De asemenea, în 2021, a fost publicată în limba română cartea „Estetizarea lumii”, co-autor Jean Serroy. Pentru cititoarele interesate de teme precum feminitatea contemporană, cultura consumului și estetica societății moderne, aceste lucrări oferă perspective valoroase.
Citiţi şi
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Povestea pantofilor portocalii
Trăiește paradisul acum! Extraordinara viață a lui Karl Lagerfeld
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
