De ce nu cred în revoluționarii de ziua a șaptea, care vin ei și schimbă – fac și dreg, așa și pe dincolo. Stați cuminți, că e greu cu schimbarea la România.
Nu știu dacă ați observat, dar la noi, la români, mă rog, la voi, la români, fiindcă eu mă identific drept bulgar, se practică valahia, o malahie din asta istorică, se fac și românii că fac, să nu vină supracontrolul istoriei și să vadă că o freacă.
Practic, românii sunt Dinescu și supracontrolul e revoluția: Mircea, fă-te că lucrezi!
Dar sunt și lucruri care nu se schimbă. Niciodată. Te uiți la știri – e Esca. Te uiți la meteo – e Busu. S-au născut mai multe generații de români și n-au cunoscut altceva în afară de Esca și Busu.
Nu știu dacă știați, dar de la români e cea mai tânără bunică din lume – douăzeci și trei de ani. Mă tem că Lambada, o fată pe care am cunoscut-o eu mai demult, să nu fie deja străbunică, asta e.
Mai departe, te uiți la horoscop, să vezi ce face berbecul și femeia balanță – opa, e Nety Sandu. N-ai cum să scapi. Tot Nety apare și dacă ești taur, și dacă ești capricorn. E greu.
Și o să fie la fel și după cincizeci de ani după ce veți muri voi, o să ajungă și la români inteligența artificială și ce o să facă oare cu ea? O hologramă cu Busu – ușoare intensificări ale vântului în Crișana și la munte. Vă dau acum în scris. Scoateți o foaie de hârtie și notați: peste cincizeci de ani, hologramă cu Busu, ușoare intensificări ale vântului în Crișana.
Știți ce fac românii ca să se “relaxeze”, nu? Românii merg la iarbă verde. Există o singură iarbă verde în România. Pe Valea Prahovei. Aia e – aia e toată iarba verde din țara noastră.
Și se face dop de mașini acolo, pe la Comarnic, și se stă în coloană. Și asta e distracția la vlahi – să te duci la Sinaia, la penalul de Oprea ăla, Beni, deschide!, și să faci zece ore dus și zece ore întors până la București, vai de dindărătul cetățenilor după o vizită la Sinaia. Ne-am distrat, a fost superb.
Și tot așa o să fie și peste cincizeci de ani. Hologramă cu Busu și simulare de stat în coadă la Comarnic. Coloana nu e a noastră, e a urmașilor urmașilor urmașilor noștri în veacul veacului amin. Doamne ajută, Doamne ajută.
Eu nu prea știu ce zi e, nici măcar ce anotimp sau ce an. Dar nici nu trebuie să știu, că aici la vlahi sunt toate la fel. Dacă te-ai prins care e algoritmul de funcționare, nu mai ai nevoie de calendar. Adio, calendar.
De exemplu, iarna. Poa’ să vină încălzirea globală, balenele să moară, Dumnezeu să le ierte. Se dă “Singur Acasă” la televizor și românii se vor uita la el. În fiecare an. De o sută de ani, de o mie de ani. Concert Bănică Junior la Sala Palatului – dansează Veta. Și pe 6 decembrie – Singur Acasă, partea I. De-abia după aia vine Fuego, împodobește, mamă, bradul. Și, atenție, să nu vă încurcați, de-abia după aia vine Hrușcă – leru-i ler. Eu nu știu pe nimeni care să știe pe cineva care să știe ce e lerul. Dar nu contează. Lerul e cu noi pentru totdeauna.
V-am zis: nimic nu se schimbă. Suntem vechi, domnule. Știți vorba asta? E de la Caragiale. V-a căzut Caragiale la Bac? Ați dat Bac-ul? Sau sunteți ca Marcel de la Buzău? Ca nen-tu Ciolacu? Ziceți, doamnelor, domnilor, sunteți ca Marcel?! Sunteți în zodia peștelui, ca să zicem așa?
Eh, Marcel n-are de unde să știe, dar la Bac pică mereu aceleași subiecte. De când eram eu la liceu – și asta a fost în secolul trecut. În mileniul trecut.
Bac-ul la istorie: formarea statelor medievale românești. Astea, cu domnitorii, cu voievozii ăia bătrâni. Și apoi vă mirați că votează vlahii cu auriferii, cu georgilienii. Nu vă mai mirați. Nu mai dați descălecatul lui Dragoș la Bac. Învățați vlahii tineri cum să trăiască în lumea de azi. Români, lăsați evul mediu timpuriu să treacă!
La română, într-un an Slavici, într-un an Eminescu, într-un an Creangă, într-un an Caragiale. Marii clasici. Ăștia sunt toți, alții de unde să luăm?! Ce ați vrea să se dea? Să se dea Topârceanu? Sfinte Sisoe! Dar nu te joci cu marii clasici. Marii clasici sunt marii clasici. Păi, se poate? Ne batem joc de mari? Nu o să pice Topârceanu la Bac, că el e la poeți minori, să stea acolo la minori, cu Vlahuță.
Nu ne schimbăm. Nu ne schimbăm. Nu ne schimbăm. Vorba unui taximetrist: în trafic, românii încearcă să evite aglomerația? De ce facem asta? Nu știm noi că ea este pe tot? Avea dreptate băiatul. Nu se schimbă nici traficul, nu se schimbă profund în român nici dacă îl iei și îl duci în alte locuri.
Plecăm pe Spania, pe Italia, ragazzi, benvenuti după blocuri. Tot cu nășica, cu cumătrul, că nașul, la treningul negru și adidași, cu burtica de graviduță, doar că la bărbați, burtica cirotică, așa, spre a fi frumos, bravo.
Când eram eu copil se muncea și sâmbăta, că na, clasa muncitoare. După care a apărut weekendul. Ce bucurie a fost când a apărut weekendul! Două zile libere. Unul dintre primele lucruri care s-au repezit românii să le facă în iarna lui 1989-1990. Să-și mai ia o zi liberă.
Și am stat așa cu weekendul mult și bine până când a apărut -să-i dea Dumnezeu sănătate lu’ domnu’ Dragnea că frumos și-a mai băgat bombonica în țară – weekendul prelungit, de care beneficiază în general bugetarii, practic singurii români adevărați. Restul sunt un fel de sub-români. Bugetarii însă…
Weekendul prelungit, da, a apărut și el. Anticipez că nu se va termina aici toată povestea asta și bugetarii vor avea parte nu peste mult de weekendul prelungit etern. Observați, poate, o oarecare pizmă față de bugetari. Observați corect. Mi-ar fi plăcut și mie să bugetăresc. Să fiu măcar o zi bugetat. N-am fost nicio zi din viața mea bugetar, mai pot fi numit oare om? Unde mai pui că n-am dat niciodată o șpagă, că n-am luat niciodată o șpagă și, poate și mai grav, că n-am mâncat niciodată șaorma. Cred că nici nu sunt român. Din fericire.
Politicienii. Sunt tot ăia. Sunt tot ăia de pe vremea lui Caragiale. V-am zis: mie mi-a căzut Caragiale la Bac. Am Bac-ul luat. Am și doctorat. Nu furat ca generalul Nicu Ăăă. Ciucă. Al meu, muncit. Dar lasă asta, știu Caragiale. Și tot ăia sunt: Brânzovenescu, Farfuridi, Zaharia Trahanache, Nae Cațavencu. Alde Tipătescu. Alde coana Joițica în culise.
Doar că acum îi cheamă altfel. Rareș Batistă Bogdan. Bode. Cine mai e. Dar sunt fix la fel. Doar că ăștia nu se mai șantează cu o scrisorică. Au ei altele cu care să se șantajeze.
Ce nu se mai schimbă prin Valahia noastră eternă? Securiștii. Îi știți. Nu îi știți. Dar tot ei vă conduc. Vi se pare că trăiți în democrație. Vi se pare. La noi nu se schimbă nimic, securism dinastic. O să vă conducă copiii copiilor copiilor securiștilor în veacul veacului. Așa le place vlahilor. Au furat, dar au și făcut. Au făcut un căcat, nu mai contează. Au făcut? Au făcut! Un căcat – e bun și ăsta. Domnule, s-a făcut?!
Mai aud că nu s-a schimbat nimic, că de-aia am murit noi la Revoluție?! Unu la mână: stai liniștit, bre, că n-ai murit matale. Nu se poate spune că trăiești, fiind locuit de retoricele astea, dar nici n-ai murit.
Doi la mână: s-a schimbat. Avem Babașa, avem Gheboasă, avem Șoșoacă. Cum nu s-a schimbat? Aveam noi Babașa în prim-plan înainte? Că n-aveam Babașa.
Și nu mai zic dacă erai transgender. Ce făceai matale ca transgender la Medgidia, în ’86? Lucrai la fabrica de ciment? Că nu te băga în serviciu. Stăteai transgender în dulap. Eu primul transgender l-am întâlnit acum doi ani. Până atunci n-am avut plăcerea și posibilitatea și îmi pare rău.
Și cuvântul stres l-am auzit prima dată după anul 2000, încoace. Nu era lumea stresată înainte? Era stresată și înainte, dar nu se văita atât. Că nici psihologi n-aveam. Trebuia să bem băuturi alcoolice, spre a îndura. Nu era ușor. Alcool. Cantități industriale. Asta era terapia. Făceai terapie d-asta și apoi făceai ciroză și apoi gata, mureai, adio. Aia era viața. Mureai și nu se mai văita nimeni atât de dimineață până seara.
Dar uite că au trecut anii și viața s-a schimbat pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, chiar dacă de cele mai multe ori – paradoxali cum sunt românii – nu s-a modificat nimic, nimic, nimic…
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Life Care® deschide primul Concept Store în Sun Plaza București
Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”
Într-o mașină, la drum de iarnă, vrei să ai vizibilitate bună și să-ți fie cald
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
