Trăim vremuri așa de tulburi, că parcă niciodată în cei 35 de ani de democrație, oricât de consolidată sau nu o fi fost ea, nu ne-am clătinat așa de tare.
“Oferta” de președinți scoasă pe piață în decembrie a creat această debandadă în care ne găsim. Extremiștii au înflorit și ei, în toate formele, profitând de frustrările oamenilor, sătui de politicienii vechi, care de-a lungul timpului le-au înșelat așteptările.
Oamenii așteaptă soluții mesianice. Și atunci, frumos ambalate apar “ofertele”. Care mai, noi, care mai vechi, dar… rebrand-uite.
Și vreau să mă refer acum la Partidul Național Liberal, care după eșecul de la alegeri, a venit cu… oameni noi. Oamenii însă nu-s nicidecum atât de noi. Vorba aia: “la vremuri noi, tot noi!”.
Și acest partid istoric, care însă nu mai are nimic de a face cu gloria Brătienilor, s-a decis să-l „recicleze” pe Crin Antonescu. Până aici, poate nu-i cel mai rău lucru. Crin Antonescu a mai fost “prezidențiabilul” țării, timp de 5 ani întregi. Doar că președinte n-a mai ajuns. Mă rog, președinte plin. Și nimeni nu ne-a explicat vreodată de ce Iohannis „i-a luat fața” așa de rapid, că noi nici n-am mai apucat să ne dezmeticim.
Iohannis a fost primit cu drag și urale, că ce mai primar fusese el la Sibiu și să vedeți ce „țară ca afară” o să avem și noi. Însă, ca să-l parafrazez pe Creangă, „bucuria românului fu proastă.” Și iată-ne în ziua de azi cu un președinte care, pe cât de repede a venit, pe atât de greu se dă plecat.
Dar stați! Că PNL-ul e partid de oameni deschiși la minte, care poate veni oricând cu “noi” soluții: să (mai) luăm un primar, care a făcut treabă la el în oraș. Și atunci e bun de adus la București. Orice îl punem! Premier, ba chiar președinte. Ce, nu s-a mai văzut?!
Ei, până una alta, trebuie să lucrăm puțin la strategia de imagine. Că aia cu Ciucă pe toate panourile a cam dat greș. General nu mai merge. Dar ne trebuie o „mână de fier”. Că, până la urmă și atâta democrație strică, nu-i așa? Nu vedeți că românul nu știe să aleagă?
FOTO: Inquam Photos, Sabin Cîrstoveanu
Pe acest principiu a fost adus tocmai de la Oradea un nou… „mesia”. Dar nu din ăsta de “te face din vorbe”. Nu, un om al faptelor. Care nu vine tocmai de la Oradea cu mâna goală. Vine cu un… “brand”: concediatorul de bugetari. Asta a făcut el la Bihor. Fie la primărie, fie la Consiliul Județean – a dat iama în bugetarii care “sug sângele poporului”.
Circula pe Facebook un text haios: “nu e nevoie să lupți contra lor. Ajunge să-i convingi pe cei cu furcile că cei cu făcliile vor să le fure furcile”.
Așa deci, cu ce idee revoluționară a venit noul președinte al PNL? Păi, nu trebuia să se gândească prea mult să știe pe cine urăsc românii cel mai mult: pe politicieni. Și, mai specific – pe parlamentari. Dar, la naiba!, “Corb la corb nu-și scoate ochii!” Că dl președinte de partid tocmai fu ales senator. Ba, încă pus șef peste senatori. Coșcogeamite președinte de Senat! Locul 2 în stat. Deocamdată. Că vanitățile-s mari. Și, odată ce te prinde dragostea de putere, nu mai vezi la firul ierbii. Sau poate tocmai la firul ierbii vezi… Vai, ce mai idee!
Cred că s-a gândit într-o seară: „cum să fac să nerozesc norodul?” Ce vrea norodul și… n-a mai primit de mult? Simplu: sânge vrea norodul! Pâine și circ dacă i se servește poporului, politicianul poate unelti câte-n lună și în stele. „Capul lui Moțoc vrem!” – ar zice mulțimea. Și degrabă l-ar primi. Sau, și mai bine – 189 de acari Păun.
Cum vă spuneam, capete de parlamentari nu poate să ofere. Și nici n-ar vrea. Dar a găsit, „la firul ierbii” și “după o analiză simplistă”, după propria-i exprimare, aproximativ 200 de oameni numai buni… de dat afară.
Fără consultări și analize, odată ajuns șef la Senat, instituție pe care o… “păstorește”, s-a hotărât să dea iama în oi. Mă scuzați, în consilieri, șoferi, femei de serviciu sau liftiere.
Transferul de ură de la parlamentar înspre… funcționarii parlamentari s-a făcut într-o clipită. Că doar omul de rând nu mai stă să facă diferența între un funcționar parlamentar și un parlamentar.
Așadar, „alea iacta est!” Nu știu dacă știe latină, nu-l bănuiesc că a studiat la uman. Și nici de vreo atitudine umană nu prea îl bănuiesc. Tare am vrut să nu mă leg de figura sa mereu încruntată, așa că n-o s-o fac.
„Suntem oameni, nu cifre!” i-au amintit funcționarii parlamentari amenințați din senin cu concedierea. Pe criterii total arbitrare.
Iar asta cu cifra de 189 îmi amintește de nepoțica mea care, când era mică, a făcut și ea… o analiză simplistă. La vârsta de 4 ani, așa a priceput ea economia. Și-a organizat un supermarket și a inventat prețuri astfel: 4,99 lei costa un kilogram de mere; 8,99 costa o păpușa etc. Atunci m-am amuzat.
Azi, însă, nu mă amuz deloc când oamenii sunt priviți doar ca niște cifre. Și încă mă minunez de unde au reieșit cei… 189.
Am făcut și eu o analiză simplistă. Și am ajuns la concluzia că dl Bolojan, în orice instiutuție ar fi ajuns, ar fi purces la concedieri.
A fost doar simplul ghinion al parlamentarilor. Vai, mă scuzați pentru confuzie. Ghinion al FUNCȚIONARILOR parlamentari! O mică confuzie pe care o fac oamenii… fraieriți de-a dreptul.
Nu, stați liniștiți. Parlamentarii nu pățesc nimic. Și-s la fel de numeroși ca și altă dată. Dar asta iar e o temă pentru altă dată.
Așadar, dl Bolojan s-a hotărât să concedieze 189 de oameni. Din pix. Doar că, ce să vezi?! În câteva zile cred că i-a spus cineva că nu are astfel de atribuții. Ah, un fleac! „Cine are aceste atribuții?” și-a întrebat el oamenii cu care a venit de acasă. “Secretarul general al Senatului!” “Aham. Păi atunci- cu mâna secretarului general vom face, așadar… „mânăria”.
Și a găsit dl Bolojan un secretar general cu astfel de atribuții. Numit politic fix de PNL! Că, și dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Deoarece, dacă dl secretar general (care e și el un fost senator tras mai înspre marginea politicii de vreo două mandate încoace) n-ar fi fost de acord să dea oamenii afară din senin, imediat numea dl Bolojan un altul. Simplu, sau ce?! Și atunci, omul, ca să nu-și piardă slujba, nu mai bine îi face pe cei 189 să și-o piardă? Deh, „decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta”, nu-i așa?
Deci dl ăsta secretar general e în aceasta funcție de 4 ani. Dacă ar fi avut cel mai mic dubiu că ceva nu merge bine în instituție, lua măsuri. Le ia însă acum, că așa i se dictează.
Memorandumul “Măcel”, căci am putea de voie să-l numim așa, a trecut “ca gâsca prin apă” prin plenul Senatului. Căci președintele Senatului, de aia-i președinte, că are majoritate parlamentară! Și atunci e logic că orice “dictat” îi va trece la fel de simplu!
Câțiva domni parlamentari s-au abținut, ba chiar au votat împotrivă. Dar și aici se aplică același principiu de mai devreme: “decât să plângă mama, nu mai bine plâng… mamele celor 189?”
Le-o fi fost rușine unor parlamentari, nu zic nu, știind că încasează cât 12 funcționari parlamentari!!! DE REȚINUT: un singur parlamentar încasează lunar cât 12 funcționari parlamentari! Nu mai vorbim de șoferi sau femei de serviciu… Darămite coșcogeamite președinte de Senat! Păi, domnilor senatori, știți că trebuie să fiți fără de păcat înainte să aruncați cu… Bolojanul?!
Înseși stenogramele din ședința Biroului permanent relevă faptul că dl Bolojan nu vrea să facă economii, să fim serioși. Vrea să-și aducă oamenii! „Vreți să vă aduceți oamenii? Atunci semnați memorandumul!” le-a zis colegilor senatori. Așa ceva?! “Curat murdar, coane Fănică!”
Numai că domnii senatori au o sumă forfetară de 35.000 lei, adică 7000 de euro! Păi, ar putea, nu-i așa, să-și aducă vreo 7 consilieri. Din ce bani?! Din suma forfetară. De unde e suma asta? Ei, de la buget! Dar nu știați dv că egalitatea nu-i și pentru căței?
Conștient că cei aruncați pe drumuri în mod arbitrar își vor căuta dreptate în instanță, dl președinte al Senatului recunoaște că au șanse să câștige. Dar el tot va arăta că Senatul va merge la fel de bine cu mai puțini oameni. Cum să vă spun, și un om poate trăi cu un singur rinichi. Dar asta nu înseamnă că i-l scoatem pe celălalt!
Păi, cu asemenea măsuri, concedieri în masă, creșteri de impozite, înghețări de pensii și salarii, și o pisică ar putea „regla” deficitul bugetar.
Cine a fost la putere până acum, domnilor? Nu tot dv? Nu mai puteți da vina pe “greaua moștenire”, nu-i așa? Cum era cu promisiunile alea de măriri de pensii, de dinainte de alegeri?!
Să revenim la bugetul Senatului, că asta era tema de azi. Culmea, bugetul prevăzut pe anul 2025 era chiar mai mare decât cel de anul trecut!
Dar să înțelegem că proasta guvernare duce și la măsuri de austeritate. Economiile se puteau însă face cu totul altfel! Nu aruncând oameni pe stradă. Oameni care lucrează de zeci de ani în această instituție cu specific unic. Familii monoparentale. Oameni cu handicap. Sau în prag de pensie. Sunt supuși unui stres extrem. Sănătatea fizică și mintală le e pusă la grea încercare. Demnitatea aceea de care se vorbește în legea funcționarului parlamentar le-a fost călcată în picioare, odată ce un singur om a stabilit să-i înlăture “din pix”.
Doar că, ce să vezi? Asta-i campanie gratis! Omul câștigă imagine, lovind în bugetarii “răi”.
Păi, domnule, începe cu exemplul personal! Tot bugetar ești, nu-i așa? Cum să nu te atingi de propria-ți leafă, care face cam cât cea a 14 consilieri? Și cam cât a vreo 20 de șoferi sau femei de serviciu?
Eu nu zic că e bine ca românul să urască cu îndârjire pe parlamentar. Dar nici să-l păcălești și să-i deturnezi atenția de la adevărata risipă, aruncându-i cu praf în ochi!
Românii nu-s așa proști cum îi credeți! Așa că sfatul meu e să nu vă mai faceți imagine pe sacrificarea (și) a femeilor de serviciu din Parlament! Că adevărul va ieși la iveală. Și va plăti tot contribuabilul acela pe care pretindeți că-l respectați. Că, din păcate, procesele pierdute nu le veți plăti din buzunarul dv gras și neatins, ci tot din banul contribuabilului.
A, iar mârșăvia pe care ați pus-o la cale e clar că a fost cu premeditare. Căci vestita ordonanță trenuleț nu mai oferă nici compensările salariale de care ar fi putut beneficia cei concediați. Păi, cum e să faceți legile din pixul dv? Și ordonanțele? Dar concedierile – prin mâna secretarului general NUMIT de dv?! Înțeleg că vreți să ajungeți la Cotroceni. Interimar, deocamdată. Dar ce vis frumos, nu-i așa?
Eu, una, încă sper să nu mai ajungem la dictatura de tristă amintire.
Halal mai știm să ne alegem conducătorii…
Guest post by O bugetară
Citiţi şi
Oare câți copii își vor pierde încrederea în bunul Moș Crăciun?
Țara în care nimeni nu s-a compromis
Românii sunt mai puțin furioși
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
