Nu știu cum de m-am pricopsit cu Manole, trebuie să fi fost de vină alergia la praful de pe hrisoavele tatei. Manole avea grijă de câini. Alergia mea la câini și alergia lui la praful de pe cărți au adus în casă același doctor. Un șarlatan care vindea miros de oțet și râncezeală de pâine neagră. Tata era convins că numai eu aș fi putut face din Manole om.
Manole a absolvit arhitectura, fără să-și fi murdărit vreodată mâinile cu lut. Era în stare să farmece pe oricine cu promisiuni goale despre temple magnifice, construite pe împrumuturi de horoscop. În realitate, a luat împrumuturi de la bănci pe numele meu, pentru a-și clădi lui un nume și un plan pentru o biserică cum nu se mai văzuse, cu care să-mi închidă gura, după ce pierduse parte din bani pe jocuri piramidale.
Cineva de la guvern i-a dat mână liberă pentru a ridica biserica nemaivăzută. La fiecare câteva zile Manole mă suna pentru că mai avea nevoie de ceva: o sugestie, o soluție, un sfat, niște bani, o rețetă nouă de tencuială, garanție pentru ajutor de la producători. Manole și echipa de servanți jurați pe profit jucau la bursă, se îmbătau și vindeau indulgențe oficialilor guvernamentali.
Tot ce construia peste zi se năruia peste noapte. O țigancă l-a sfătuit să facă rost de o statuie vie, făcătoare de minuni. Manole a luat toți banii din casă și mi-a propus să ne trecem la ctitori, cu poză la intrare.
Mi-am luat valiza și am plecat la țară. Bunica îmi lăsase o cămăruță cu bucătărioară de vară, de care marele arhitect nu fusese deloc interesat. În drum spre sat trebuia să trec pe la marginea unei păduri. Acolo l-am găsit pe ciobănaș, plâns și înconjurat de oi. Alți doi ciobani, unul vrâncean și unul ungurean, în cârdășie cu grefierul, trecuseră turmele ciobănașului pe numele lor și umblau să-l scape de viață. Ciobănașul se jeluia unui cintezoi surd, visând la nu știu ce nuntă cu moartea, dric și cai mascați. L-am scuturat de vrăjeală și l-am luat cu viață și cu binișorul pe lângă casă.
Au trecut ceva ani, ciobănașul e popă în sat și a făcut multora bine. Eu am deschis un orfelinat pentru copii folosiți. Îi învăț să se răzbune.
La ziar au dat că Manole s-a aruncat de pe mănăstire, cu niște petale uscate de trandafir strânse în pumn. Unde a căzut, iarba s-a dat deoparte și din piatră s-a făcut nisip. O cerșetoare care nu mai avea de ce să aștepte un semn de la Domnul a susținut că Manole a fost împins de clopotul cel mare. Păcat!
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cum ieși dintr-o relație în care te simți anulată
Brazilianul Oscar Niemeyer și clădirile lui din altă lume
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
