Votanții lui Georgescu formează – se vede în orice colț de internet – o sectă. Fanatism și fantasme, cai verzi pe pereți virtuali, că tot tânjea Georgescu după industria cailor.
Imunitatea la rațiune, la fapte, la argument e totală. Georgescu e un om de sistem, dacă îi scoți sinecurile puse pe tavă de debilul stat român din CV rămâne fără CV. Dar n-ai cu cine să te înțelegi.
Și-au găsit profetul, l-au găsit pe Moise care aduce diaspora îndărăt, l-au găsit pe trimisul special al lui Putin și Dumnezeu la noi, la Mizil. Alesul. Unsul. Un fel de armata morților din Game of Thrones, domnul Georgescu e pe vibrații e scris în stele, e pogorât din “Lumea misterelor”. Nimic de discutat aici. Caz clasic de hipnoză în grup.
Citiți și Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Apropo, să-l alegi pe Georgescu în 2024 e ca și cum nici nu l-ai fi omorât pe Ceaușescu în 1989 și tot greul din tranziție s-ar fi petrecut în zadar. Într-adevăr trebuie să fii lemn, ca noaptea, cu crăci, bâtă să mergi pe această cale spre pierzanie.
Patologia salvează România? Mai degrabă, rămâne țara unde hoții, proștii și nebunii ne omoară între ei. Casele lui Simion aveau mai multe țigle pe casă decât are Georgescu, care e pe jumătate madam Steer, pe jumătate brânca ursului de la răsărit.
Deși, și casele alea ale lui Simion erau tot de la răsărit și n-aveau nicio țiglă (și nici probleme la mansardă). Apropo, suveraniștii la parlamentare sunt o alegere la fel de proastă ca Georgescu la prezidențiale. Înseamnă izolaționism și sub-dezvoltare. Lumea progresează prin știință, nu prin deliruri cu voievozi medievali, strigături șoșociene și exploatarea sălbatică a nostalgiei după tinerețea pierdută.
Rezumatul filmului alegerilor e de acum clar: hoții, boții și idioții. Asta dacă n-a orchestrat un geniu malefic și hapsân totul și vrea doar să pună gheara pe primăria din Câmpulung, să lase câmpulungenii fără primăriță.
Bref: unde rațiunea e abandonată, totul e pierdut. Turul doi rămâne un simplu recensământ al românilor care mai au discernământ. Lasconi nu trebuie aleasă pentru că e o soluție, ci fiindcă nu mai e altă soluție.
Am înțeles, de la Ciolacu, Bacalaureat nu îți trebuie ca să candidezi la funcția supremă în așa zisul stat românesc, dar nici un control psihiatric sumar? Iată că nu.
Călin Georgescu întinează și nobilele idealuri ale piticului din Twin Peaks. N-a prins el guru Bivolaru generația de șerpilieni tik tok, că acum se făceau dușuri calde intergalactice la români. Apă pură.
Mesia de la Urlați, deci: salvează democrația, vindecă și chelia, te apără de părinte unu și părinte doi și mulgerea insectelor. Vorbește cu extratereștrii și te iubește, cu drag.
Dezastrul atomic de la Cernobâl a făcut pe termen lung sute de mii de victime. Poziția oficială a URSS a fost că au fost treizeci și una de victime. Asta e – pe scurt – ‘înțelepciunea rusească”. O școală a minciunii, iar Rusia e, o scriu răspicat, o gaură neagră a civilizației umane, un stat criminal și, ca răul, mereu în expansiune.
Sunt multe grupuri de post-sapienși care refuză violent greutatea gândirii. Șarlatanul ideal le mângâie pe toate pe cap și le spune că așa e bine. Se caută explicații savante acolo unde nu se ascunde decât vechea, strămoșeasca prostie. Dar stai, asta nu e tot!
Călin Georgescu mai pare că e și fiul din flori al lui nea Petrică Daea cu o oaie cosmică aterizată la Băicoi direct de la Kremlin. În concluzie, încă un eșec al școlii românești de psihiatrie. Democrația originală a intrat în faza pe delir. Ultima?
O notă personală: sunt într-un exil voluntar pe o insulă din Atlantic, mai aproape de Africa și America Latină decât de țara natală. Oricum n-am nicio intenție să mă mai întorc definitiv în România, dar vreau ca asta să fie alegerea mea, nu să îmi fie impusă de o gloată care se scaldă într-o găleată de inepții, a renunțat la logică și vrea să deschidă, de la Cotroceni, calea rușilor. Rușii vin ușor și pleacă greu sau deloc. Nu, mulțumesc!
M-am născut în Republica Socialistă România și nu vreau să mor în Republica Socialistă România.
Într-un moment de hipnoză colectivă, de demență colectivă, hrăniți cu frică (nu vin, doamnă, non-binarii prieteni ai fiicei lui Lasconi să fure copiii nimănui, sunt mai puțini în toată România decât fete cu pistrui pe o scară de bloc din Titan), furia oamenilor (altfel justă) devine oarbă.
Și din credința că fac bine, că salvează țara și planeta, ba chiar și spațiul cosmic, se aliniază orbește în spatele celui mai toxic personaj public din ultimii treizeci și cinci de ani. Un personaj care s-a insinuat tăcut în peisaj. Tăcut, cum face cancerul.
Înțeleg revolta, înțeleg indignarea, înțeleg dorința de răzbunare, dar nu înțeleg să-mi dau foc la casă fiindcă nu sunt în stare să fac ordine în ea.
Votanții lui Georgescu se simt implicați, fac în sfârșit ceva!, contează, sperie sistemul, dărâmă lumea. De fapt, tot ce fac e să mai pună un braț de lemne de foc peste focul deja aprins.
Eu nu voi fi în prima linie de impact, nu voi cunoaște deodată efectele catastrofale ale acestei bombe aruncate în sufrageria țării natale. Sunt la mii de kilometri distanță. Nu mie îmi vor crește ratele la bănci. N-am niciuna. N-am nici rate, nici proprietăți. Nu mie nu mi se vor mai întoarce niciodată copiii fiindcă nu vor să bea pepsi cu nano-cipuri și în general să trăiască într-un ospiciu. N-am.
Insula mea va fi și mâine aici și nu o să trăiesc într-un univers de insula iubirii, faza pe religie. Nimic din ce fac nu reclamă prezența mea fizică în România. Sunt de mai bine de un deceniu un nomad digital. Îmi câștig existența foarte bine și fără realitatea românească. Pașaportul n-o să mai aibă valoare, dar au trăit oameni în exil și înainte de intrarea românilor în Uniunea Europeană.
E foarte greu să oprești un popor din a se sinucide. Dar asta nu e doar o sinucidere. E o crimă. Așa se omoară, din ignoranță, frustrare, răzbunare și nebunie, o țară. Doar că țara e un concept, oamenii sunt reali și crima se întoarce împotriva ta. Aceasta a fost dintotdeauna capcana demagogiei.
N-am de gând să mă prefac orb în fața acestui fanfaron care mestecă salată de cuvinte și face pace între fascism, comunism și delir mistic și seduce, delirând cu oculta, inculta locală. Nu mă interesează combinația devastatoare de Kremlin și Bălăceanca.
Și o mai scriu o dată: Lasconi nu e o soluție bună, dar alta chiar nu mai există. Căci da – România e grav bolnavă. Dar Georgescu nu e leacul. E pur și simplu sfârșitul.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
