Trebuie să îmbrățișăm viitorul, ni se spune. O să fie minunat, ni se spune.
Iată când am tras concluziile care urmează: am ajuns recent la un concert de muzică rock (așa se spunea, dar nu era adevărat) într-o pădure, unde cândva trăiau fiarele pădurii.
Rockerii de odinioară ar fi purtat geci de piele, ar fi descins de pe motociclete, s-ar fi îmbătat năprasnic, bând votcă, ar fi fumat suicidar și s-ar fi luptat, la nevoie, cu urșii (și cu rușii). Era mai bine înainte?
Habar n-am dacă era într-adevăr mai bine în cazul acesta particular, să te omori cu mâna ta, cu zile, dar știu că așa stăteau lucrurile. L-am prins în viață pe Cobain.
Rockerii de acum (mă rog) erau tunși școlărește, beau smoothie de căpșunele, dă-i cu stevia pân’ la ziuă, dă-i, dă-i, dă-i, fumau coada șoricelului și mușețel de pe tot felul de dispozitive și revoluția tehnologică părea mai mult să încurce decât să ajute.
Îi bănuiam că în zori se vor drege cu broccoli, dar au plecat la culcare ca domnișoara Cenușăreasa, înainte de miezul nopții. Le doresc să trăiască fericiți pentru totdeauna, ca Iliescu.
Gradul de revoltă din muzica respectivă era sublim, atât că lipsea, caragialesc, cu desăvârșire. Totul e bine, avem blugi și capitalism, nu ne mai trebuie revoltă.
O să vină inteligența artificială și vom fi cu toții rămășițele unei epoci dispărute, ni se spune, vor veni roboții și ne vor lua locurile de muncă, vom muri. Drăguț, ce să zic?
Meseria pe care am practicat-o (ziarist de presă tipărită) a murit de cincisprezece ani, așa că pot să vă spun cum e: există viață și după ce îți moare meseria.
Alții spun că dimpotrivă inteligența mașinăriilor o să ne facă viața un rai, vai, o să fie minunată viața mai departe etc. etc. etc. Asta nu o mai cred. Sunt futuro-sceptic.
Eu cred că dimpotrivă absolut tot ce a fost mai bun a trecut. Cred că apuse sunt vremurile cele bune ale filmelor de cinema. Cred că muzica e tot mai des zgomot inutil și coborâm îndărăt în peșteră, cred că jazz-ul și-a trăit epoca sa cea mai bună, ceea ce nu poate să însemne decât că suntem în ultima cădere.
Cred că fotbalul cel mai frumos deja s-a jucat. Cred că s-au scris cărțile cele mai bune, iar ce scrie și ce va scrie inteligența artificială va fi fix un căcat.
Și mai cred că oamenii au fost deja deposedați de ceea ce îi făcea să fie oameni: gândirea, memoria și limbajul.
Ca atare, dați-mi voie să las scris aici că a murit cultura, că a murit până și spectacolul care îi luase locul, că trăim într-o epocă post-spectacol.
O epocă în care sapienșii nu mai sunt sapienși, libertatea nu mai e prețuită, războaiele nu mai sunt (cum ar trebui să fie) socotite inacceptabile, valorile sunt stupide, sentimentele virtuale, ideologiile virusate, totul e negustorie, totul e aparență – secolul selfie este infernal pentru cei care prețuiesc valorile apuse, precum demnitatea umană.
Da, incluziunea tuturor se va realiza în cele din urmă, doar că va fi o incluziune în nimic.
Chiar așa vă las scris înainte de despărțire: e prea târziu și epoca oamenilor a trecut.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
