Sunt zile când mi se pare că nori înspăimântători ne întunecă cerul. Că, oricât aș prelungi agonia, sfârșitul ne înghite. Ca un balaur pe care nu-l pot omite din poveste, care-i acolo și ne-așteaptă negreșit.
Mi se pare că nu mai pot înainta și-aș dori să mă opresc, să m-așez pe marginea prăpastiei, înainte să mă prăbușesc în ea. Să mă întind un timp în tăcere, rememorând toate atingerile, toate îmbrățișările și toate promisiunile pe care le-am purtat cu grijă până acolo. Să închid ochii și chipul tău să-mi revină sub pleoape și să-mi lumineze gândurile cele din urmă. Să te visez o ultimă dată și-apoi să mă trezesc și nimic să nu mai conteze.
Sunt din ce în ce mai dese zile ca astea, dar, ce să vezi: apari tu de nicăieri și-mi iei povara de pe suflet cu un zâmbet, apoi c-un sărut îmi furi iarăși mințile. Încă-ți mai reușește vraja asta, Făt Frumosul meu! Încă mă mai poți învălui în magie, deși în realitate sunt îmbrăcată până-n creștet în minciună. Până când?! N-am tăria să te-ntreb. Cu siguranță îți vei trece degetele peste buzele mele ca de fiecare dată când te scot din minți cu idei stupide, iar tu n-ai vrea să mă contrazici. Farmecul și eleganța nu te-au părăsit odată cu vârsta. În fața lor devin mică, mică, până mă pierd în privirea ta cu tot cu idei și cuvinte.
Cum È™i când să capăt curajul să-È›i spun că poate ar fi momentul? Cum s-o fac când eÈ™ti tot ce puteam să-mi doresc mai bun de la viață È™i nu încetezi să mă convingi că nu m-am înÈ™elat? Cum, când te iubesc mai mult È™i mai mult în fiecare zi?! Și cu fiecare cuvânt cu care mă învălui È™i cu fiecare privire sub care mă topeÈ™ti, mă reîndrăgostesc iar È™i iar. Ne-am făgăduit o poveste fără final. Èši-aminteÈ™ti? Doi nebuni care, cu trei decenii în urmă, își înghesuiau orgoliile în buzunarele de la blugi, s-au regăsit în apusul vieÈ›ilor, la fel de nebuni, hotărâți să împletească visuri care trebuie să se-ndrepte către răsărit…
Trăiesc sentimente care mă rup în două. Dincolo de toată povestea noastră sunt oameni adevăraÈ›i, oameni curaÈ›i care ne sorb din priviri. Și noi nu le putem întoarce decât sentimente vinovate , împachetate delicat, legate cu zâmbete superficiale È™i-atât de fragile că se pot fărâma-n orice secundă. Sunt tot mai conÈ™tientă de asta. Știu că È™i tu. Dar mai È™tiu că mă adori È™i că ultimul lucru pe care È›i l-ai dori e ca buzele astea fierbinÈ›i de dorință să-È›i È™optească tremurând: “Dragostea mea, iubirea vieÈ›ii mele, de azi rămân doar a lui!”…
Guest post by Crys
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
