Uneori, avem nevoie să ni se amintească ce suntem. 
“Nu ești vârsta pe care o ai,
Nici mărimea hainelor pe care le porți,
Nu ești niște kilograme,
Sau culoarea părului tău.
Nu ești numele tău,
Sau gropițele din obrajii tăi,
Ești toate cărțile pe care le citești,
Și toate cuvintele pe care le rostești,
Ești vocea ta răgușită de dimineață,
Și zâmbetele pe care încerci să le ascunzi,
Ești dulceața din râsul tău
Și fiecare lacrimă pe care ai plâns-o,
Ești cântecele pe care le cânți atât de tare,
Când știi că ești singură.
Ești locurile în care ai fost,
Și cel pe care îl numești acasă,
Ești lucrurile în care crezi,
Și oamenii pe care îi iubești,
Ești fotografiile din dormitorul tău,
Și viitorul la care visezi,
Ești făcută din atâta frumusețe,
Dar se pare că uitat,
Când ai decis că ești definită
De tot ceea ce nu ești.”
Poem de Erin Hanson
Citiţi şi
Ia-ți un iubit care se uită la tine de parcă ai fi o minune
Nu da întâietate felului în care arăți, prietene
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
