Știu ce am citit luna trecută – luna aprilie, cea mai crudă dintre toate, cum bine au observat poeții.
Pentru că nu fac parte din nicio grupare, din niciun trib, din nicio haită, din nicio organizație, pentru că nu particip la laudatio în cerc, pentru că îmi scriu și îmi cumpăr singur cărțile, oamenii mă mai întreabă ce să citească.
Răspund rar, deși scriu des despre cărți – în revista Realitatea evreiască și în newsletterul Recorder. Răspund rar, pentru că fiecare trebuie să-și găsească singur drumul către/în bibliotecă.
Totuși, astăzi voi scrie despre ce am citit eu în ultima lună, poate folosește cuiva. În primul rând, prefer biografiile, autobiografiile, jurnalele, memoriile, lucrările academice și eseurile ficțiunii. Fie ea proză scurt, roman, poezie sau teatru.
În al doilea rând, citesc mult utilitar, citesc anume pentru a scrie despre cărți. În tinerețe aveam o disciplină spartană, citeam zilnic două sute de pagini și scriam una singură. Acum nu mai sunt la fel de harnic. Am îmbătrânit.
Ritmul meu a scăzut (în același timp cu vederea) cam la o carte la trei-patru zile.
Așa că în aprilie n-am citit decât noua autobiografie a lui Zlatan – Adrenalina. A apărut la Publica, în colecția Victoria Books. Am citit-o pentru că Ibrahimovic a fost ultima mare voce din fotbal. Un om care a trăit și a înțeles viața, nu doar a jucat fotbal.
Apoi am citit memoriile lui Klopp, antrenorul de la Liverpool. Tocmai pentru că pleacă de la Liverpool și am vrut să pricep mai bine cine este acest neamț cuprins de entuziasm și poftă de libertate. Cartea se numește Fotbal în ritm de heavy metal. A apărut la aceeași editură.
Și din aceeași colecție am citit memoriile lui Pete Sampras și Rafa Nadal. De la Pilot Books, am citit memoriile lui Wenger, fostul manager de la Arsenal, și unul dintre oamenii pe care îi admir cel mai mult pe lume. Prinde top 100.
Am mai citit Alte culori, o carte de Orhan Pamuk. Nu e acum momentul să povestesc în ce fel l-am întâlnit pe scriitorul turc. Dar l-am întâlnit, ba chiar de două ori. Alte culori e un fel de best of al eseurilor și povestirilor lui Pamuk, unul dintre scriitorii mei preferați (mi-aș da o ureche, ca acel pictor, să am forța narativă a lui Pamuk, laureat al Nobelului pentru literatură la începutul secolului).
Am mai citit Gogol. Mereu citesc și recitesc Gogol. Am mai spus: Gogol a fost prima mea dragoste, primul mare autor străin pe care l-am citit vreodată. Am trecut de la Winnetou, de Karl May (care rămâne în continuare o referință pentru mine) direct la Mantaua și Nasul, marile nuvele ale lui Gogol. Eram adolescent. Și, recitindu-l, îmi prelungesc adolescența. Dintre români, primul mare autor pe care l-am întâlnit a fost Radu Cosașu. Am recitit și Mătușile din Tel Aviv, mai ales că s-a împlinit un an de când a plecat domul Cosașu.
Apoi am citit Vânturile, o povestire recentă a lui Llosa. Am trecut printr-o fază Llosa în prima tinerețe și voi mai trece. Și, firește, am citit Sir Isaiah Berlin (un alt preferat de-al meu, eu fiind și doctor în științe politice) – și anume Originile romantismului.
Nu e mult, dar nu e nici puțin, mai ales că am în continuare poftă de lectură și mă așteaptă cărți de Vișniec și Rushdie. Și, repet, eu îmi cumpăr singur cărțile despre care scriu. Altfel n-aș mai avea, nici măcar în ochii mei, nicio credibilitate.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Jurnale ale scriitorilor celebri pe care le poți vinde la anticariat
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
