Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, este prăznuită anul acesta pe 10 mai. Nu are dată fixă. Ea este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști. La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.
Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica Domnului: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul “Izvorul Tămăduirii”.
Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o biserica și mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci. Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre.
Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuală construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.
De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele
De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele, slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasmă Mică. Termenul “aghiasmă” vine de cuvântul grecesc “aghiasmos”, care își are originea în cuvântul “aghios”(sfânt). “Aghiasmos” se poate traduce și că slujba de sfințire, dar și că apă sfințită. Astfel, atunci când spunem “voi face o aghiasmă”, înțelegem slujba, iar când spunem “voi bea un pic de aghiasmă”, ne referim la apă sfințită.
Izvoare tămăduitoare la noi în țară
Maica Domnului a dăruit și poporului român izvoare tămăduitoare. Unul din acestea se află la Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova, la mai puțin de 5 km de municipiul Ploiești. Potrivit tradiției, episcopul sirian care a adus icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului în această mănăstire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru că a luat icoana din locul în care se afla, iar a doua zi, în locul în care s-a rugat, a apărut un izvor tămăduitor.
Un alt izvor cu apă vindecătoare se află la Mănăstirea Dervent. Tradiția spune că acest izvor a țâșnit din locul în care Apostolul Andrei a împuns piatra cu toiagul.
Alt loc binecuvântat cu apă tămăduitoare este izvorul de la Mănăstirea Horaicioara din județul Neamț. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorită rugăciunilor monahilor către Maica Domnului de a le dărui un izvor mai aproape de mănăstire. El izvorăște de sub muntele Feriga și se află la 50 m de biserica mănăstirii.
Nu trebuie uitate izvorul de la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, din județul Argeș și cel de la Biserica Greacă din Brăila, descoperit în anul 1863, în vremea efectuării unor lucrări de construcție la sfântul lăcăș.
Izvorul Tămăduirii în iconografie
În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maică Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță, vasul în care primim Taină Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apa care are darul tămăduirii bolilor sufleteșți și trupești.
Această icoană exprimă ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii samarinence: “De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul și ți-ar fi dat ție apă vie” (În. 4, 10; În. 7, 38). Creștinii știu că “Izvorul Tămăduirii” este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Însă, având în vedere că ea este nedespărțită de Fiul ei, ea este și o zi de prăznuire a lui Hristos. Mai bine zis, în această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă neîncetat și tainic pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire.
Să ne întărească Dumnezeu să bem din Apa cea vie.
Autor: Adrian Cocoșilă
Citiţi şi
În viața asta, adevărata bucurie o simți după o mare durere
Înălțarea Domnului – peștele și mierea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
