Din ciclul “sunt plină de amintiri”
Mi-am amintit azi, nu mai știu prin ce întâmplare, de Piki. Când ne-am cunoscut, soțul meu avea un pechinez frumos, blănos, cârn, cu ochii bulbucați, un exemplar tare reușit, un leu în miniatură, cațel pe care îl iubea tare mult. Era așa de dulce, că m-am îndrăgostit și eu de el de la prima vedere, iar el m-a acceptat imediat făcându-l pe soțul meu gelos. După ce ne-am căsătorit, am aflat că nu numai soțul meu, ci și Piki era virgin.
Văzând stăpânul câinelui ce senzații tari sunt în luna de miere, s-a gândit ca ar fi cazul să-l însoare și pe cățel, ca să guste și el din plăcerile iubirii, numai că nebunaticul acela auriu, care deja avea vreo șapte ani și era într-o permanentă stare de erecție. Ori sărea pe toți papucii din casă, ori pe cățeaua canishe a vecinului de la etajul unu, care părea un miel elegant și la care, bietul Piki, după multe tentative de sărituri eșuate, abia reușea să ajungă un picuț sub coada ei, cu boticul mic și catifelat, apoi o prindea hotărât de un picior din spate și dădea și el din ce putea, de ziceai că-i electrocutat, ori se lăsa el călărit de o urâțenie de șoricar din blocul de vis-a-vis, care-l înghesuia pe unde îl prindea, i-o trăgea din toate pozițiile, cambrându-se ca un șobolan uriaș, îl întorcea ca pe o minge, cu o viteză uimitoare, cu coada ridicată ca un paratrăsnet, că abia reușeam să-l salvez din labele lui strâmbe și ferme.
Într-o seară, plimbându-ne noi cu el pe Calea Victoriei, a întâlnit-o în sfârșit pe femeia visurilor lui. Erau așa de frumoși amândoi, se potriveau atât de bine, s-au plăcut, s-au mirosit, au dansat, încât am hotărât că am putea încerca sa-i împerechem, așa că am început tratativele. Tinerii care plimbau pechineza ne-au povestit că, de fapt, nu era a lor, era a socrilor, care erau plecați la o cură balneară, dar cum se vor întoarce, ne vor contacta, ceea ce s-a și întâmplat.
Peste două Duminici, ne aflam deja în casa miresei. Piki al nostru, spălat proaspăt, parfumat, excitat la maxim. Mireasa se dădea fecioară și foarte timidă. Al nostru, cum o mirosea un pic, cum alerga precum un bezmetic într-un colț, ridica piciorul în șpagat pe primul perete întâlnit și trăgea un mic jet… Eu cu șervetelul după el, cerându-mi scuze și ștergând frenetic urina de pe parchet și de pe franjurii covoarelor. Gazdele încercau să mă liniștească, explicându-mi că e o reacție normală a câinelui, fiind foarte emoționat… și oferindu-ne între timp un Martini Rosso.
Eu încă rușinată de acțiunile lui Piki, le povestesc că el, de fapt, este foarte inteligent, curat, nu face niciodată în casă, este minunat, vesel, iubitor… având doar un singur defect: adoră când fumăm. Se așază cât mai aproape de membrul familiei care tocmai și-a aprins țigara și inspiră fumul extaziat la maxim. Stăpânii pechinezei încep să râdă ca niște apucați și ne spun că a lor nu fumează, însă îi place să bea… Eu îi privesc sceptică când pe ei, când pe boțul acela de animăluț de culoarea ciocolatei. Stăpânul ia farfurioara de la ceașca de cafea și-mi zice:
– Ia puneți aici un pic din paharul de Martini!
Eu mă execut imediat, cățelușa vine și lipăie imediat toată licoarea, rămânând apoi recunoscătoare lângă farfurioara goală, lingând-se pe boticul mic și frumos. Văzând că nu mai primește nimic de la mine s-a dus la stăpână-sa, de la care a mai primit o gură pe care a savurat-o la fel de rapid.
La puțin timp a început sa facă niște tumbe de ne-a făcut să râdem cu lacrimi. Se urca pe un fotoliu, se lăsa pe spate, se împingea cu capul și cu picioarele până aluneca pe covor, fix în cap, acolo rămânea nemișcată câteva secunde, apoi o lua de la capăt. La a treia prezentare de căzut în cap și stat în echer, s-a speriat bietul Piki așa de tare, că i-a trecut și cheful de amor și cheful de urinat, s-a așezat la mine în brațe și a ignorat-o total.
După vreo două ore, ne-am luat craiul acasă, tot virgin și am concluzionat că e mai bine așa, că cine știe ce nebuni de pekinezi ar fi ieșit din fumătorul nostru și alcoolica lor.
Toate articolele Feliciei, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce ți-ai distrus băiatul, femeie rea?
Dragă mârlanule de reţea socială!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
