La passion de Dodin Bouffant / The Taste of Things

Gastronomia și, în mod special, cea franțuzească, atrage cineaștii dând la iveală nenumărate povești despre alesele bucate. Ieșind de la filmul The Taste of Things, suntem copleșiți de un sentiment ciudat (pe lângă o poftă înnebunitoare): este imposibil să ne hotărâm exact asupra naturii a ceea ce tocmai am văzut. Film de epocă experimental? Primul născut dintr-o întâlnire între arta gastronomică și cinemaul de autor? Probabil că adevărul se află undeva între cele trei ipostaze-ipoteză.

Totuși,  pelicula La passion de Dodin Bouffant devine o veritabilă odă a gastronomiei (tradusă în românește „Dragoste la foc mic”). Filmul este, de asemenea, o poveste despre o dragoste emoționantă și un omagiu subtil adus măiestriei. Așadar, regizorul franco-vietnamez Tran Anh Hùng, premiat cu trofeul pentru «Cea mai bună regie» la cea mai recentă ediţie a festivalului internațional de film de la Cannes s-a inspirat liber din cartea „La vie et la passion de Dodin Bouffant gourmet” de Marcel Rouff. Filmul prezintă un fost magistrat care a devenit un renumit gastronomic (Benoît Magimel) la sfârșitul secolului al XIX-lea. În castelul său, lucrează în bucătărie cu ajutorul lui Eugénie (Juliette Binoche), o bucătăreasă care îi stă la dispoziție. Această Eugénie este o bucătăreasă remarcabilă, care lucrează de douăzeci de ani pentru celebrul gastronomo Dodin. Odată cu trecerea timpului, practica gastronomiei și admirația reciprocă s-au transformat într-o relație romantică. Petrecând mult timp în bucătărie, între ei s-a clădit o pasiune romantică în care dragostea este strâns legată de bucate. Legătura dintre ei dă naștere unor feluri de mâncare, unul mai delicios decât altul, care îi surprind până și pe cei mai iluștri bucătari ai lumii. Cu toate acestea, Eugénie, dornică de libertate, nu a vrut niciodată să se căsătorească cu Dodin. Acesta din urmă decide să facă ceva ce nu a mai făcut până acum: să gătească pentru ea.

Născut în Vietnam, Trần Anh Hùng și familia sa au emigrat în Franța în 1975. După ce a studiat la École Louis-Lumière, a regizat un scurtmetraj (The Married Woman), care a fost remarcat la secțiunea La Semaine de la Critique 1989. Apoi, în 1993 a cunoscut notorietatea internațională odată cu primul său lungmetraj The Smell of Green Papaya. În ciuda unor succese relative, precum Cyclo (1995), realizatorul a cunoscut și suișuri și coborâșuri. Iată că, în 2023, se încumetă la a o adaptare pentru ecran după o lucrare a lui Marcel Rouff. Filmul evocă viața de zi cu zi a unui mare bucătar (întrupat de fermecătorul Benoît Magimel), desfășurându-și arta alături de bucătăreasa, prietena și iubita sa Eugénie (nimeni alta decât șarmanta Juliette Binoche). Tinerețea e de multișor în spatele lor, dar anii i-au făcut adevărați complici. Dacă căsătoria i-a unit doar târziu, a fost în numele unui principiu de independență revendicat de mult de Eugénie, care a simțit totuși un atașament sincer față de Dodin. Povestea amestecă secvențe de pregătire a mâncărurilor elaborate, momente de conversații care oscilează între marivodaj și exprimarea sinceră a sentimentelor, cât și momente de convivialitate împărtășite cu patru prieteni, printre care un doctor de țară (Emmanuel Salinger) și un notar capabil să lumineze atmosfera (Patrick d’Assumçao). În acest mic conclav,  mai mulți gurmanzi se adună în jurul figurii lui Dodin, descris drept „Napoleonul gastronomiei”,  cu lungi de scene de pregătire a mâncărurilor de lux. Durata copioasă a filmului este pigmentată de sunetul cuțitelor, oalelor clocotite, sosurilor fierbinți etc.

Benoît Magimel întruchipează perfect iubitul năucit care face totul pentru a-și seduce iubita, deși nu este „nici chinez, nici poet” și, mai presus de toate, Eugénie nu vrea să fie „soția lui”, ci bucătăreasa lui. Magimel rătăcește cu bunăvoință între bucătăria lui și oaspeții săi, oferind lungi tirade: în ciuda unui element dramatic semnificativ, filmul apare – mai presus de toate – ca o succesiune de vorbe duh, mâncare bună și trupuri.

Departe de estetica publicitară din Vertical Ray of the Sun (premiat cu Un Certain Regard, Cannes 2000), regizorul reușește un film subtil, cu atmosferă impresionistă, care poate fi legat de o întreagă mișcare a cinematografiei care a scos în evidență virtuțile unui anumit meșteșug, precum filmul din 1984, al lui Tavernier, Un dimanche à la campagne. Totuși, cineastul nu cade în plasa academismului rigid. Trần Anh Hùng semnează un film captivant în totală armonie cu personajele sale, și unul dintre cele mai bune pe tema gastronomiei, manifestând originalitate în modul de filmarea modului de concepere a preparatelor.

Cum să filmezi gătitul? Montajul oferă un răspuns simplu, pe care, totuși, îl împinge către un festin imagistic. Întrucât gătitul constă, înainte de toate, în combinarea diferitelor ingrediente, Trần Anh Hùng gătește folosind o inedită editare: legătura dintre o pară întinsă pe o farfurie și trupul gol al Juliettei Binoche ar fi o telescopare a marilor pasiuni ale epicureanului Dodin. În această coregrafie stilistică, filmul depășește cu mult lungmetrajele care au abordat această temă, precum The Delights of Tokyo (Kawase, 2015) sau The Flavour of Ramen (Khoo, 2018). Desigur, la armonia întregului contribuie și colaboratorii artistici și tehnici, îndeosebi directorul de imagine Jonathan Ricquebourg sau editorul Mario Battistel. Cât despre interpreți, sunt magnifici. Juliette Binoche evoluează într-un alt rol matur bun, pe câtă vreme  BenoîtMagimel confirmă că se îmbunătățește odată cu anii. Bunăoară,  ‘coregrafia’ oalelor este cuplată cu cea a îndrăgostiților, cu atât mai emoționantă cu cât este întruchipată de doi actori care se află și ei în perfectă armonie: Benoît Magimel și Juliette Binoche, despre care știm că și-au petrecut viața împreună între 1999 și 2003. Din această unire s-a născut o fiică.

Peste toate, Trần Anh Hùng desăvârșește această ‘tocăniță cinematografică’, fiindcă stăpânește arta amețitoare a timpului, dilatarea infinită a momentului care dă la fel de multă putere unui gest din arta gătitului, cât și unei priviri furate între cei doi protagoniști. Cu Benoît Magimel și Juliette Binoche în bucătărie, acest lungmetraj de înfățișează o artă culinară emblematică a geniului francez. La passion de Dodin Bouffant rămâne un veritabil omagiu gargantuan adus gastronomiei franțuzești.

Pe Mădălina o găsiți și aici.

Regia: Trần Anh Hùng
Scenariul: Trần Anh Hùng
Imaginea: Jonathan Ricquebourg
Montajul: Mario Battistel
Distribuția:
Juliette Binoche – Eugénie
Benoît Magimel – Dodin
Emmanuel Salinger – Rabaz
Patrick d’Assumçao – Grimaud
Galatéa Bellugi – Violette
Durata: 2h14



Citiţi şi

Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?

Juliette Binoche – Coco Chanel în “The New Look”

Dragoste la foc mic, cu Juliette Binoche

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro