Iubirea platonică din copilărie se poate transforma într-o altfel de legătură? Încercăm să aflăm urmărind pelicula Past Lives, o romanță dulce-amăruie despre renunțări. Astfel, regăsim doi prieteni, Nora și Hae Sung, care se vor pierde și se vor regăsi de două ori. Filmul devine o frumoasă poveste, plină de sensibilitate, între Seul și New York. Copiii de odinioară sunt despărțiți din pricina împrejurărilor, dar, la douăzeci de ani, șansa îi va reconecta, pentru o vreme. Apoi, la treizeci de ani, se trezesc confruntați cu «ceea ce ar fi putut fi și cu ceea ce ar fi putut deveni». Cinematografia americană a neglijat oarecum motivul ‘iubirii imposibile’, considerat – poate – prea demodat. Practic, inspirându-se din experiența ei ca imigrantă, Celine Song, o regizoare din New York de origine coreeană, o aduce la zi. Pe hârtie, Past Lives ar putea fi un film magnific.
Așadar, printr-o suită de flashback-uri, aflăm că Nora (Moon Seung-ah) și Hae Sung (Seung Min Yim), care frecventează aceeași școală, par inseparabili. De asemenea, se ceartă pentru a obține primul loc în clasa lor. Dar într-o zi, familia Norei decide să emigreze în Canada.
Doisprezece ani mai târziu, Nora (Greta Lee), care aspiră să devină dramaturg, a venit să locuiască la New York, în timp ce Hae Sung (Teo Yoo) rămâne la Seul, urmând studii tehnice, de inginerie.
Într-o zi, prin intermediul internetului, Nora descoperă că Hae Sung a încercat să o contacteze. Trezită de curiozitate, ea decide să-i răspundă. Rețelele de socializare (Facebook și Skype) le oferă cadrul multor conversații. Acest gen de comunicare naște și un soi de încrede, venit dintr-o anumită ‘complicitate’. Totuși, din frustrare, vor sfârși această «relație la distanță». Vor mai trece încă doisprezece ani până când Hae Sung va decide să vină la New York să o viziteze pe Nora, acum căsătorită cu Arthur (John Magaro), un american. Relația lor se conturează ca una imposibilă.
Regizoarea Celine Song creează o frumoasă poveste de dragoste. Primul film al lui Celine Song, Vieți trecute este o ‘cronică sentimentală autobiografică’. Cineasta a ales cu grijă să-și spună «povestea vieții» , refuzând în același timp abordarea grosieră a realismului accidentat, în favoarea unei planificări romantice mai subtile și extinse.
Împărțită în trei epoci distincte, povestea va urmări relațiile acestor două personaje care par să se înțeleagă foarte bine, dar pe care destinul va face tot posibilul să le despartă. Departe de a fi tumultuos, filmul este romantic. Destul de blând în prezentare, cu un acut simț al elipsei, povestea descrie diferitele faze ale acestei relații zădărnicite. Secvența finală devine un model de emoție pură, cuvintele lipsind din cadru. Încă de la debut, filmul ne lasă să deducem deznodământul. Imaginea din prezent oferă contururile unui triunghi amoros (un bărbat stă la bar, cu Nora și Hae Sung), schițând astfel cadrul unei melodrame potențial sfâșietoare.
Montajul se bucură de lumini de fundal, raze de soare și alte reflexii ilustrative. Totuși, apariția sentimentelor rămâne programatică. Recunoaștem o bună comedie romantică prin felul în care descrie etapele seducției, ceea ce înseamnă, în general, să-i vezi pe viitorii îndrăgostiți devenind ‘îmblânziți’. Ceea ce se spune, în mod ideal, este amuzant, neașteptat, incomod, ciudat de sincer: pe scurt, tot ceea ce face din comedia romantică un gen valoros. Doar că, mai toate dialogurile din Past Lives sunt adesea plate și nu dezvăluie prea multe despre protagoniști.
Există un schimb de informații funcționale sau un bilanț al statutului romantic al poveștii („e complicat”), dar parcă realizatorul nu are încredere în personajele ei, lăsate în stadiul de schițe. Parcă lipsește ceva de la „șampania roz”. Cineasta filmează cu dragoste New York-ul, cu o viziune fetișistă care pare să indice că se simte încă străină acolo, dar această «carte poștală» uriașă rămâne doar un fundal. Astfel, orașul se dezvăluie astfel mai ales prin cadre de legătură, în timp ce profunzimea câmpului este de cele mai multe ori neclară, parcă pentru a sublinia (insistent) ideea că cei doi îndrăgostiți sunt ghemuiți într-o bulă. Una dintre ultimele scene ale filmului, poate cea mai frumoasă, lasă în sfârșit personajele complet integrate într-un decor, printr-un traseu larg de-a lungul unei străzi. În Past Lives, tăcerile sunt rare, umplute inevitabil de coloana sonoră semnată de Christopher Bear și Daniel Rossen, a grupului Grizzly Bear. Dezbrăcat de orice artificiu, această dramă valorizată de o punere în scenă intimă fascinează, totuși, prin folosirea vidului, a cuvintelor care nu au fost rostite, a sentimentelor care nu au fost trăite. Regretul este peste tot, iar melancolia omniprezentă.
Dar toată finețea scenariului rămâne în scrierea personajelor sale, întruchipate de trioul Greta Lee – John Magaro – Teo Yoo, pe care Song evită să-l prindă într-un triunghi amoros zadarnic. La sosire, fiecare își va proiecta propria poveste. Aceea a destinelor care se frâng, dar nu se încrucișează niciodată. Să oferi celuilalt când îl părăsești, să păstrezi urme de neșters – sunt schimburile care guvernează relațiile umane din această narațiune cinematografică. Past Lives explorează non-alegeri. Urmând traiectoria acestor două suflete de-a lungul mai multor decenii, regizoarea Celine Song împletește o meditație blândă și calmă asupra căilor neparcurse, oportunităților neexploatate și se întreabă dacă legăturile din trecut pot persista și dincolo de trecut. Past Lives își cultivă modul minor cu un refuz curajos al dramei și al așteptărilor, plin de un regret teribil: acela de a avea o singură viață. Când emoția lovește, chiar la sfârșitul acestui film sensibil, pare cu atât mai puternică. Regizoarea insistă pe ideea că: „Fiecare întâlnire modelează modul în care suntem”. Apoi, fiecare evoluează în felul său, făcând alegeri personale care separă sau unesc. Filmul păstrează unda dulce-amăruie și îndeamnă spectatorul să înțeleagă faptul că trebuie să fim capabili de renunțare.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Celine Song
Scenariul: Celine Song
Imaginea: Shabier Kirchner
Decorurile: Grace Yun
Costumele: Katina Danabassis
Montajul: Keith Fraase
Muzica: Christopher Bear, Daniel Rossen
Distribuția:
Greta Lee – Nora
Teo Yoo – Hae Sung
John Magaro – Arthur
Durata: 1h 46 min.
Citiţi şi
Raiul de dincolo de alunecările de maluri
Dacă ești singur/ă, cartea asta e pentru tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
