Fotograful Cătălin Urdoi a scris pe pagina lui azi, de Ziua Internațională de Conștientizare și Luptă Împotriva Cancerului, așa:
“O zi care pentru foarte mulți nu înseamnă mai nimic, dar în același timp există eroi pentru care 4 februarie înseamnă lupta de zi cu zi, cu speranțe, temeri, frici, zâmbete, lacrimi și uneori, nu de puține ori, cu o victorie cât o viață de om ❤️
Opriți-vă din a alerga după cai verzi pe pereți și trăiți… doar trăiți!
#existăviațădupăcancer 7 ani de când a fost realizată fotografia 🙂”
Iar facebook-ul ne-a amintit postarea lui de acum doi ani, tot din ziua de 4 februarie:
“Era o liniște surdă pe coridorul de la oncologie, întreruptă doar de gemetele înfundate ale pacienților din saloane.
Așteptam pe canapeaua din hol terminarea tratamentului, numărând picăturile din soluția perfuzabilă, când se deschide larg ușa unuia dintre saloane și astfel o văd pentru prima dată pe Mihaela, o puștoaică de 22-23 de ani, însoțită de mama ei. Imediat mi-a sărit în ochi bandajul chirurgical pe care îl purta pe cap. Ajunge în dreptul meu și mă întreabă dacă se poate așeza lângă mine, șoptindu-mi : “Am auzit că noi doi suntem cei mai tineri pacienți de pe secție”.
Am zâmbit și am invitat-o lângă mine, încercând să mă prefac că nu m-au cutremurat vorbele ei. Am povestit mult în după-amiaza aia. Țin minte că am râs și am plâns împreună. Mihaela avea o tumoră pe creier, operată în primă fază, urmată de o recidivă. După recidivă, tumora a devenit și mai mare, inoperabilă. Știa toate aceste detalii, însă spera că tratamentul o va face bine. I-am aratăt fotografiile mele, ne-am bucurat împreună și i-am promis că într-o zi mă va însoți pe coclauri spre a simți tot ce vede în fotografii.
Mi-a povestit despre băiatul pe care îl iubea și care a fost un laș când Mihaela a descoperit boala, părăsind-o. O înțelegeam, o ascultam, dar în interiorul meu urlam de furie și nedreptate. I-am luat mână și i-am promis că toate lucrurile astea vor trece, iar ea va întâlni pe cineva care o va iubi exact așa cum este. Brusc, suferința mea pălea în fața poveștii copilului ăstuia…
Ne vedeam în fiecare zi și deși o încurajam și îi promiteam tot ce-mi trecea prin minte, starea ei de sănătate se agrava. Durerile erau constante și o măcinau. Avea zile când nu se ridica din pat, le vizitam în salon, pentru că mama ei era nedezlipită de ea.
În ziua când îmi terminam a patra cură de chimio, urmând să plec acasă, am trecut să o văd înainte de plecare. Era în pat, m-am așezat lângă și am luat-o iar de mână, abia vorbea din cauza durerilor. I-am spus că plec pentru câteva zile, dar am să mă întorc, la care ea : “Pe mine cui mă lași ? Ia-mă cu tine!” M-am blocat, nu știam ce să-i răspund, am zâmbit și îi spun : “Am să mă întorc și-am să te iau cu mine pe dealuri la fotografie, promit!”
Am ieșit din salon cu inima cât un purice și cu sufletul făcut bucăți pentru că știam în sinea mea că mint și nimic din tot ce am promis nu voi duce la bună îndeplinire…
M-am întors după o săptămână la tratament, iar prima întrebare pe care am adresat-o asistentelor a fost unde e și cum se simte Mihaela: “Nu ai auzit Cătălin ? Mihaela nu mai este, zilele trecute a avut loc înmormântarea ei”.
Ce am simțit după, am să țin doar pentru mine…
4 februarie, Ziua Internațională de luptă împotriva cancerului, o zi care dacă pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, pentru noi înseamnă totul.
Ai fost un erou Mihaela și într-o zi ne vom reîntâlni spre a-mi duce la îndeplinire toate promisiunile făcute ❤️
Trăiți ca și cum ziua de mâine nu mai vine!”
Ce-ar mai fi de spus? Sănătate, Cătălin! La mulți ani tuturor supraviețuitorilor, iar celor sănătoși rugămintea să mergeți să faceți controalele recomandate în funcție de vârstă, prevenția salvează durere și vieți! Să fiți atenți la ce vă spune corpul vostru, să nu amânați. Ca să trăiți fără spaime atât cât aveți de trăit.
Citiţi şi
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
M-au numit “instabilă emoțional”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
