Am tot vorbit de franțuzoaice și despre stilul lor inimitabil care ne cam irită 🙂 și am încercat să le aflăm secretul: cum de arată atât de bine cu atât de puțin, cum de sunt atât de slabe, deși mănâncă și beau, cum de sunt atât de șic cu coafurile lor dezordonate, cum de dau gata bărbații cu câte un gest mic și cochet. Nu l-am chiar aflat, pentru că ceva-ul acela chiar e doar al lor (je ne sais quoi).
Italiencele sunt alte frumuseți, alte minuni de femei. Iată ce scria acum câțiva ani o femeie tânără și frumoasă care abia descoperea lumea (Ah, Italia, oh, italiencele!):
“De Vila Tina, construcţie din 1923, păstrată intactă şi mobilată după moda epocii, se ocupau două surori. Aici am găsit-o, în sfârşit, pe ea, pe muza lui Fellini. Trebuie să recunoaştem că e foarte greu pentru orice femeie să admire cu adevărat o alta, dar atunci m-am predat. M-a vrăjit de cum am pus piciorul pe scara de marmură şi am intrat în holul înalt de 15 m cel puţin. Era ca scoasă din La Vita e Bella, dar avea şi un strop din Monica Bellucci în Malena.
Într-o rochie simplă, neagră, perfect lipită de trupul vizibil lucrat şi cu părul uşor ondulat, prins într-un coc studiat neglijent, din care, doar aparent rebele, câteva şuviţe cădeau pe umeri, servea a doua zi micul dejun, lăsând natural dantela sutienului să se zărescă pe mijlocul spatelui. Cred că a fost pentru prima dată când am contemplat o femeie fără invidie, fără ochiul soacrei care să caute un cusur şi chiar fără să mă simt ameninţată. Fiindcă eram ca un spectator privilegiat căruia actriţa principală îi aducea un cappuccino.
Seara, pe faleză şi la restaurantul cochet de pe plajă, le-am gasit şi pe doamnele pentru care Prada sau Valentino creează colecţii la comandă. Pe jos sau pe biciclete cu coşuleţ, arătau ca ieşite de la şedinţe foto pentru revistele de lifestyle, perfect asortate şi cu gesturi atât de naturale încât pedalatul în stilettos părea un fleac şi nicidecum o exagerare. Între ele mă simţeam ca într-un showroom uriaş, mai ales pentru că erau ultimele zile ale excursiei şi toate hainele mele de promenadă erau deja în pungi de plastic bine sigilate. Eram într-un mediu în care un Vertu lăsat pe masă la vedere sau o geanta Hermès lăsată pe jos, lângă scaun, erau la locul lor. De la mic la mare, toţi erau relaxaţi, dar coatele nimănui nu zăceau pe masă şi niciun căscat nu era “scăpat”. Întipărite în minte mi-au mai rămas două femei, la care iarăşi m-am uitat cam insistent, dar erau absolut încântătoare, mamă şi fiică, cam 40+ şi 15-16 ani. Nu m-a atras nici cum arătau şi nici mâncarea ce mirosea irezistibil, ci sincronizarea lor perfectă. Păreau că îşi împărtăşesc secretele universului cu fiecare mişcare sau atingere. Luxul în Italia e adânc înrădăcinat. E în gesturi, în vorbe, în haine, în vacanţe, dar mai ales în relaţiile cu ceilalţi. Şi e un lux atât de natural…
Ştiam că circulă un mit despre italience, potrivit căruia nu ar fi printre cele mai frumoase femei. 14 zile le-am analizat, le-am comparat şi trebuie să recunosc că mitul rămâne nedemolat. Italiencele nu au ochi frumoşi sau buze perfecte, nu sunt renumite pentru formele sau statura lor, nu au păr bălai şi pielea albă. Acum am înţeles însă că ceea ce l-a făcut pe Fellini să le dedice atât cariera, cât şi viaţa, a fost perfecta armonie a părţilor, şi mai ales acea feminitate extremă pe care orice italiancă o respiră. Pentru că am descoperit pe fiecare metru pătrat de Toscana o bucaţică din Sandra Milo (8 1/2, Juliet of the Spirits), Anita Eckberg (La Dolce Vita, Intervista), Claudia Cardinale (8 1/2), Anouk Aimee (La Dolce Vita, 8 1/2) şi fireşte, Julietta Massina (Variety Lights, The White Shiek, La Strada, Il Bidone, The Nights of Cabiria, Juliet of the Spirits, Ginger & Fred).
Și acum să încercăm să aflăm de la ele care sunt greșelile de stil pe care nu le fac niciodată, așa cum le-am găsit pe thisisitaly.com.
1. Italiencele nu se sfiesc niciodată să amestece imprimeuri și culori
„Cred că fetelor italiene nu le este frică să-și asume un risc, ele știu să amestece culorile și imprimeurile, ceea ce nu este întotdeauna ușor”, spune Amina Muaddi, proprietar și designer.
2. Fetele italiene nu se îmbracă niciodată prea elegant
Modelul italian și influencer-ița de modă Erika Boldrin explică: “Ele știu să atingă echilibrul perfect atunci când îmbină look-urile, ceea ce înseamnă să asociezi pantalonii imprimați cu un maiou simplu sau să lase accesoriile să vorbească, păstrând restul ținutei simplu.”
3. Italienele poartă rochii de petrecere doar după lăsarea întunericului
În timp ce unele culturi de modă permit îmbrăcarea unei piese de petrecere în timpul zilei, fie peste pantaloni sau cu o helancă pe dedesubt, femeile italiene nu sunt de acord.
„Fetele italiene poartă rochii de petrecere numai după lăsarea întunericului”, spune Erika. Dar, odată ce soarele apune și răsar rochiile de petrecere, ele folosesc din greu pene, accesorii metalizate, paiete și altele asemenea.”
4. Fetele italiene nu se îmbracă niciodată prea sexy
Femeile italiene știu importanța atingerii echilibrului perfect al pielii – tind să aleagă o modalitate de a arăta pielea și să se țină doar de acea zonă.
Patricia Manfield, cântăreață de origine moldoveană și influencer de modă, foarte iubită de italieni, explică: fetele italiene nu exagerează niciodată din punct de vedere al nudității, și sunt sexy de o manieră subtilă – fie este un șliț nebun, dar cu toată partea din față acoperită, fie invers.
Multe românce trăiesc acum în Italia și pot să confirme părerea că, deși nu sunt frumoase după canoane, italiencele sunt elegante și sexi într-un fel inimitabil. 🙂 Priviți strada într-o zi din oricare anotimp în oricare mare oraș al României și numărați modelele pe care le-ați urma din punct de vedere al stilului. Spuneți-ne și nouă pe urmă, într-un comentariu. Mulțumim! 🙂
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
