A devenit obișnuință ca atunci când trec prin fața oglinzilor mele (și am câteva în casă – în hol, în dressing, oglinda baie – brutal de sinceră) să mă îndrept automat și să îmi iau aerul de femeie puternică. Ca o validare, ca o încurajare, știu, funcționează de ani de zile, dar uneori parcă nu mai funcționează chiar așa. Și atunci mă las descoperită în fața mea, umerii îmi cad și cea din oglindă parcă mă întreabă „bine, ești puternică, dar ce folos?”
Noroc că nu ține mult și mă îndrept și îmi vine să mă pup, ca în fotografie. 🙂
Pentru că femeia puternică din oglindă a traversat multe bătălii, a învins obstacole și a strălucit în fața adversității. Ea nu este doar o imagine, ci suma tuturor eforturilor și sacrificiilor pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Un amalgam de încredere și vulnerabilitate, curaj și frică, înțelepciune și nesiguranță. Ea este cea care singură și-a construit o casă, singură și-a mobilat-o, de la cea mai confortabilă fizic și odihnitoare vizual, la cea mai funcțională și minimalistă bucătărie și cel mai elegant mobilier de baie …
Și, cum necum, tot mai ajuns să mă întreb ce folos are această putere pe care o simt în mine. De ce am investit atât de mult timp și energie pentru a deveni acea femeie puternică, dar încă nu am reușit să depășesc faptul că sunt, în continuare… singură?
Și din nou îmi spun, până voi învăța chiar eu, că femeia puternică din oglindă este o constantă amintire că am supraviețuit. Ea este mărturia faptului că am rezistat în fața furtunilor și că am ajuns pe maluri mai sigure și mai primitoare. Și îmi mai spun că puterea noastră, a femeilor, nu este doar pentru noi însene. Noi suntem la nevoie sprijinul, modelul, prietena, mama, fiica, soția, iubita, fermentul schimbărilor lumii.
Cu fiecare zi care trece, înțeleg mai bine cum să folosesc această putere pentru a aduce lumină în întuneric, pentru a oferi ajutor la nevoie, pentru a-mi cultiva disponibilități pe care doar le bănuiesc. O privesc, mă privesc de fapt, și știu că sunt o forță vie, care a făcut și încă mai poate face diferențe importante în jurul ei. Și când mă mai întreb, „ce folos?” tot eu îmi răspund că puterea mea are un scop, că am o datorie și sunt norocoasă să pot încerca în fiecare zi a vieții mele să fie cea mai bună de până atunci. Singurătatea? Neah, niciodată de fapt nu sunt singură. Nimeni nu e. 🙂
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
