În adolescență, când toate fetele se îndrăgostesc nebunește de actori, cântăreți și alte vedete, eu priveam peste gard, acolo unde era el, îi spunem simplu R… Un bărbat frumos, șarmant, misterios, matur, cu vreo 16 ani mai mare, căsătorit.
A fost un șoc când am conștientizat ce se petrece, pentru că el mă privea ca pe un copil, un copil pe care îl alinta, proteja și căruia aparent îi era bine în preajma lui. Zilele treceau, iar acea adolescentă privea pe geam în fiecare zi cum R sosea acasă și închidea ochii, visând la ceva ce practic nu se putea întâmpla niciodată.
Știți vorba aia “niciodată să nu spui niciodată”? Ei, bine, cu timpul și R a înțeles că privirile mele nu sunt cele ale unei fetițe lipsite de apărare, ci mai degrabă ale unei femei în devenire, una pe care, poate fără să își dorească, a format-o după dorințele și nevoile sale. Nopțile le petreceam în fața calculatorului vorbind pe yahoo Messenger (erau anii 2000) ca și cum toată lumea era a noastră. Anii au trecut, privirile și conversațiile s-au transformat în atingeri tandre pe după colțuri, fără că cineva din jur să își dea seama. Viețile noastre s-au schimbat, fetița cea firavă și-a terminat studiile, a devenit femeie în toată regulă, a venit vremea să se căsătorească, însă R era mereu acolo, privind din umbră totul.
Cam un an am refuzat să-l mai văd ca pe bărbatul care mi-a marcat existența și am încercat să îmi văd de viață și de căsnicie. Până când, într-un moment de slăbiciune, am cedat și am reluat legătura interzisă, dar atât de strânsă și benefică. Mereu găseam motive puerile să fim unul în preajma celuilalt până când am ajuns să ne sărutăm pentru prima dată, după zece ani de priviri cu subînțeles și atingeri aproape vinovate. A fost mirific, îmi amintesc și acum, parcă a fost ieri. Au mai urmat câteva săruturi pasionale, nimic mai mult. Și într-o zi am aflat că divorțează, pentru că își găsise pe altcineva de care era foarte îndrăgostit și alături de care îi era mai bine ca niciodată. Vestea a căzut că un trăsnet asupra mea – în tot acest timp vorbise și cu mine!
Am strâns din dinți, mi-am adunat cioburile inimii, am zâmbit frumos în fața tuturor, cărora nu le puteam spune motivul suferinței mele și am încercat să merg mai departe cu viața și căsnicia mea.
Știați că destinul se joacă mereu cu noi? Eu nu știam, dar aveam să aflu câteva luni mai târziu, când, prin natura meseriei mele, l-am cunoscut pe el, pe M, un bărbat la fel de frumos, șarmant, misterios, copia identică a lui R. În momentul în care am deschis ușa biroului lui, mi s-au înmuiat picioarele și bănuiesc că acesta a observat din moment ce, cu o privire de șacal (era cu 20 de ani mai mare) m-a acaparat. Am acceptat invitația lui la cafea și acela a fost începutul.
Căsnicia mea, dacă se putea numi așa, nu a fost niciodată ceea ce trebuia pentru că… umbra (R) a fost mereu în ea. Acum a apărut furtuna (M) și a spălat-o exact cum spală râul pietrele. V-am spus că M era și el căsătorit? Era. Și avea și doi copii acasă. Dar pentru prima dată nu mi-a păsat de nimeni și nimic, eram eu cu el și nimeni altcineva.
Au fost cei mai frumoși, intenși, pasionali doi ani din viața mea. Tot ceea ce vreme de 14 ani am adunat în mine cu gândul la R, am consumat alături de M: întâlniri pe ascuns, făcut dragoste în cele mai nebunești locuri, discuții despre făcut copii împreună, iubire cum niciunul nu mai trăise.
Asta am crezut eu, însă noroc că Dumnezeu te deșteaptă și îți demonstrează că nu tot ceea ce zboară se mănâncă și că, dacă a înșelat cu tine, o va mai face. Și a făcut-o nu cu una, cu mai multe.
Al doilea trăsnet din viața s-a transformat într-un cutremur urmat de un tsunami. Am simțit pur și simplu că înnebunesc, acasă nu mai era nimic de salvat, nimic nu mai avea vreun rost și, înainte să fi făcut un gest necugetat, am cerut ajutor lui Dumnezeu.
După o perioadă bună de rugăciuni și căință, a urmat inevitabil divorțul, iar mai apoi Dumnezeu, care dintotdeauna m-a iubit, mi-a trimis în viața mea un înger. Unul care m-a ajutat să trec peste tot și mi-a arătat că există și bărbați care pot iubi și respecta o femeie. Mi-am refăcut viața, acum e soțul meu alături de care sunt mai fericită că niciodată. Aș fi putut jura că nimic nu-mi mai putea tulbura pacea. Dar ce credeți, după șase ani de liniște umbra și-a făcut din nou loc în viața mea!
R a reapărut și mesajele și conversațiile au reînceput. Este precum un drog care îmi provoacă o plăcere incomensurabilă, dar în același timp mă usucă pe picioare. Chiar acum, suntem „certați”: eu – hotărâtă că nu îi voi mai scrie. Dar…
Mereu există un dar și o poveste care te sufocă și încântă, în același timp, de 20 de ani. E povestea în care personaje suntem noi: eu, R și M, umbrele vieții mele…
Guest post by un „soare-pitic”
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
