Continuarea de aici.
În comună se semnează din casă în casă Apelul Păcii
Cei mai mulți dintre noi s-au aplecat spre termenii “război biologic”, “arme biologice”, sau “dezinformare” odată cu apariția și răspândirea virusului Covid-19 în Europa. Așa am aflat că războiul asimetric presupune utilizarea de arme tradiționale și neconvenționale.
Culmea e că de un secol nu s-au schimbat multe: au avansat tehnologiile, dar nu metodele, iar punctele geografice de atac armat se mențin în mod firesc atunci când un conflict se declanșează într-o zonă cu un relief propice unei arme. Nu-i așa că și despre diverse tulpini ale virusului Covid am auzit de mai multe ori că s-au împrăștiat din avion? Nu-i așa că și amenințarea cu arme de distrugere în masă este mai prezentă ca nicicând dinspre est, de parcă n-ar fi existat războiul coreean din 1950-1953, criza cubaneză din ‘62, și nici primele utilizări ale bombei atomice în al doilea război mondial? Nu-i așa că informația circulă pe canale alternative, încât este dificil să obținem claritate în interpretare?
Rândurile care urmează, pasaje de jurnal, sunt dovada vie că imediat după Al Doilea Război Mondial străbunicii au trăit o poveste similară, pe care au gestionat-o cu instrumentele acelui timp. Un timp în care intelectualii țării fuseseră închiși, iar prea puțini eliberați în viață. Un timp în care propaganda comunistă și dezinformarea au țintit populația secătuită de război, sub promisiunea păcii mondiale.
Nu exista internet, dar știrile circulau inclusiv în mediul rural, fracționate de interese politice sau de cunoașterea limitată a răspânditorilor. În aceste condiții, teama a fost amplificată exponențial: câți cunoșteau, oare, alfabetul și dintre aceștia, câți aveau cunoașterea științifică sau gândirea nealterată de superstiții? Mai presus de toate, lipsa controlului îl va speria mereu pe om: gândiți-vă că în prezentul modern, cel puțin în panica debutului pandemic, 2020 a fost interpretat ca anul sfârșitului lumii. Dar atunci?
Începuse războiul coreean și amenințarea unui al treilea conflict mondial plana peste Europa. Străbunicii încercau să descifreze negocierile între diferite părți urmărind călătoriile președinților de stat și ai diverșilor miniștri. Observau efectele acestor negocieri după ce se întâmpla în câmpul tactic, într-o tabără sau alta, imediat după. Lumea era terifiată de armele puse în seama americanilor, care implicau produse biologice și chimice.
Tratative nesfârșite, specularea adevărului istoric, propagandă, contrapropagandă, manipularea maselor prin interviuri și discurs public, instrumentarul unui caz-școală. Citit în jurnal pare film, dar străbunicii trăiau efectele fiecărei scene. Luptându-se cu sărăcia extremă, semnau până la ultimul locuitor din sat (cunoscător al literelor sau nu) Apelul Păcii și se încredeau în Partidul Comunist Român, care exact această nevoie a speculat. Luându-le în schimb cote de alimente peste puterile și producția pământului.
1951: un tablou a ceea ce a văzut, redat și uneori interpretat cu informațiile și experiența proprie, învățătorul Constantin Cumpănașu.
Partea I
Ianuarie 1951: În Coreea, americanii sunt rostogoliți înapoi fără posibilitate de a se mai opri. În câteva zile vor fi scoși definitiv.
În comună și împrejurimi sunt lansate din avion în timpul nopții afișe de propagandă politică – se zice –, scrise în limba bulgară.
Luni, 29 ianuarie 1951
Prima zăpadă în acest an, viscolită, dar destul de abundentă.
La O.N.U. se încearcă din îndemnul Americanilor să se voteze, declarând oficial China ca agresoare în Coreea. Se amână de câteva ori ședințele, întrucât țările componente se abțin de teamă a nu intra în conflict cu China, mai cu seamă că ea a declarat că este dispusă la plebiscit în Coreea, cu condiția ca orice armată străină să fie retrasă de acolo.
Generalii și politicienii hitleriști din Germania Occidentală sunt eliberați din închisori, cu scopul de a reînarma Germania în vederea unui nou război mondial. Același lucru se petrece și în Japonia.
Țările ce activează în sfera americană și-au alocat ¾ din bugetul pe 1951 pentru înarmare.
În țară se votează legea pentru predarea laptelui. La 10 pogoane și 10 oi trebuie să dai 10 litri de lapte de oaie pe an, fie că oile sunt mulgătoare ori ba. Cine are pământ peste 30 pogoane, chiar dacă nu are vite, trebuie să dea. Litrul de lapte se plătește 8-12 lei.
„Când făcu dracu´ nunta”, Iustică a cumpărat și el capră, care-l costă 3.000 lei.
Miercuri, 7 februarie 1951: După ziarul „Scânteia”, cu aceeași dată:
René Pleven, prim-ministru al Franței, se întoarce din America, unde a avut întrevedere cu Truman, președintele U.S.A.
Raportează că are pregătită pentru război o armată de 1.000.000 de oameni și că poate să o dubleze, dacă i se mai dau din America armament și tancuri. America îi promite armament pentru Indochina, unde francezii duc lupte grele cu locatarii.
În peninsula Balcanică, regele Greciei – Paul și experți militari se întâlnesc la gara Karagaci cu oameni politici și generali turci, în vederea unor pregătiri militare. Se construiesc peste cursul inferior al Mariței poduri și se iau măsuri febrile pentru formarea triunghiului Belgrad-Atena-Ankara.
La O.N.U., cu majoritate de voturi China este declarată agresoare, prin faptul că luptă cu Coreea contra americanilor. Semnificativ este faptul că țările asiatice și în special India se abțin de la vot.
Joi, 15 februarie 1951: Din ziarul „Universul”:
Din 21.II.c. se publică, cum americanii incendiază satele cu bombe din avion, care conțin un nou explozibil, denumit „napalm”. Acest preparat mai are și efectul că omoară oamenii în poziția în care se află.
După cum se vede și din alte ziare, între englezi și americani există mari divergențe de păreri în ceea ce privește colaborarea în vederea pregătirii unui nou război mondial.
În Coreea, deși americanii atacă, prin contraatacurile chinezilor sunt dați peste cap, ba încă sunt străpunși în liniile de atac. Cu un cuvânt, moarte pe loc.
Joi, 22 februarie 1951: După ziarul „Frontul Plugarilor” no 1603:
„Generalissimul Stalin a acordat un interviu corespondentului ziarului „Pravda”.
Întrebare: De ce? Oare generalii și ofițerii americani și englezi sunt inferiori celor chinezi și coreeni?
Răspuns: Nu, nu sunt inferiori generalii și ofițerii americani și englezi, nu sunt câtuși de puțin inferiori generalilor și ofițerilor oricărei alte țări… Războiul ce se duce în Coreea este un război nejust din partea americanilor. Aceasta o știu soldații și ei luptă doar de formă, fără convingere, fără credință, pe câtă vreme coreenii și chinezii își apără patria și securitatea granițelor.”
Din același ziar, articolul: „Un dulău al capitaliștilor americani, George Marshall?”
„Dar generalul american cu tresele pătate de sânge nevinovat, George Marshall, fiul negustorului de cărbuni din Union Town, își va primi la timpul său ultima înălțare în grad. O înălțare la trei palme deasupra pământului, agățat în singurul post pe care într-adevăr îl merită: spânzurătoarea!”
Luni, 26 februarie 1951: După trei luni de când s-a întrunit la Varșovia Congresul mondial al păcii, acum același congres se află întrunit la Berlin. La Varșovia s-au luat măsuri a se duce lupta pentru menținerea păcii în omenire. Problema care se discută acum la Berlin este ce măsuri trebuie luate contra Germaniei Occidentale, pe care capitaliștii și reacționarii americani o reînarmează în vederea unui nou război mondial. Din partea U.R.S.S., Ilya Eisenburg conchide: „Noi vom opri războiul!”
România are ca delegat pe tovarășul Mihail Sadoveanu, care arată că Germania ne-a silit de două ori în decursul unei generații la două războaie ruinătoare pentru țara noastră, că luptăm și vom lupta muncind liniștiți pentru menținerea unei păci atât de necesară omenirii.
Zăpada s-a topit încă de câteva zile. Timpul se menține călduț. Preocuparea de căpetenie, nutrețul pentru vite și bucățica de mămăligă.
În comună se face recensământul animalelor domestice de către studenții de la Facultatea de Agronomie – Craiova.
Un general american cade pe front în regiunea Wonju. Până acum 3 generali morți pe frontul din Coreea.
Sâmbătă, 3 martie 1951: Președintele Republicii Franceze, Vincent Auriol, primește demisia guvernului René Pleven, din cauza neînțelegerilor la reforma electorală menită să împiedice reprezentarea în Parlament a comuniștilor.
Marți, 20 martie 1951: La Paris sunt întruniți miniștrii adjuncți ai Americii, Angliei, Franței și Rusiei. Delegatul rus Gromîko cere menținerea Tratatului de la Postdam și interzicerea reînarmării Germaniei Orientale. Ceilalți, toți într-o idee, răspund că această chestiune s-a discutat mai dinainte.
În Spania și Franța grevele se țin lanț, mijloace ce întârzie oricare alte preocupări din țări.
Timpul călduros, brusc se schimbă cu ploi reci și grindină. Apa la mal. Multe vite vor pieri de foame, în special oile.
În Coreea, americanii au reocupat Seulul fără a întâmpina vreo rezistență. Desigur a fost părăsit, spre a nu mai fi din nou distrus de bombardamente.
În Franța rămâne la conducere același guvern, cu schimbarea miniștrilor la departamente.
Vineri, 6 aprilie 1951
La Conferința Adjuncților de la Paris, reprezentantul U.R.S.S, Gromîko, cere să se înscrie pe ordinea de zi chestiunea Triestului și a Pactului Atlanticului de Nord, întrucât în Anglia, Norvegia și Islanda s-au format baze de luptă americane.
Din partea celor trei i se răspunde că chestiunea Triestului: „s-a potolit”, iar în ce privește Atlanticul de Nord, aceasta o cere U.R.S.S. numai ca chestiune de „propagandă politică”. Se găsesc acum în acea de-a 22a ședință a conferinței.
În țară se duce muncă de lămurire pentru semnături în vederea unui Pact mondial al păcii, ce ar urma să fie format din reprezentanții Americii, Chinei, Rusiei, Anglia și Franța.
În comună, se depune cea mai activă stăruință ca porumbul să fie însămânțat până la 20 aprilie.
Duminică, 15 aprilie 1951: După ziarul „România Liberă” cu aceeași dată:
Iugoslavii au atentat la viața însărcinatului cu afaceri externe ungar, Istvan Hrabee, și a șoferului acestuia, Rabnay. Ungurii spun că ministrul lor și șoferul aveau vize de plecare până la 14 aprilie și, deci, nu aveau nevoie de autorizație de ieșire din țară. Iugoslavii mai țin ca ostatecă pe soția ministrului ungur asasinat, împreună cu copilul său, de 3 luni. Ca represalii, ungurii țin ca ostatec pe ministrul de externe sârb de la Budapesta.
În Coreea același comunicat: „se duc lupte crâncene pe toate fronturile, provocând inamicului grele pierderi în oameni și material”.
I s-a luat comanda generalului american MacArthur, care conducea operațiile în Coreea, înlocuindu-l cu generalul Matthew Ridgway, comandantul armatei a 8a americane.
Conferința Adjuncților de Externe de la Paris. Franța: Parodi, Anglia: Davies, America: Jessup, Rusia: Gromîko. Discută Pactul Atlanticului fără a putea ajunge la o înțelegere.
În comună se semnează din casă în casă Apelul Păcii.
Am semănat de azi începând porumbul, însă ger ca iarna, a căzut grindina.
Thomas Dewey, guvernatorul statului New-York și înrăit ațâțător la război, a declarat următoarele: „Demiterea lui MacArthur de președintele truman reprezintă punctul culminant al unui dezastruos eșec al cercurilor conducătoare de la Washington”.
Generalul Van Fleet a fost numit în locul generalului Ridgway în postul de comandant al Armatei a 8a americane din Coreea. Van Fleet a fost șeful misiunii americane în Grecia, care a condus intervenția agresivă și represaliile împotriva eroicului popor grec.
Vineri, 4 mai 1951
La Paris continuă Conferința Miniștrilor Adjuncți, admițând unele amendamente propuse de delegatul U.R.S.S.
În Coreea, chinezii au dezlănțuit contra americanilor a 3a mare ofensivă, care a fost oprită. Comunicatul declară stabilirea frontului la 20 km Nord de Seul.
Abia acum au sosit căldurile, ghiocelul salcâmului s-a desfăcut și în fine și orlenii s-au hotărât să pună porumbii.
În comună zor cu predarea laptelui de la oi și vaci.
Vineri, 11 mai 1951
Conferința Adjuncților de la Paris a împlinit 2 luni de când lucrează, aflându-se în a 40a ședință. Progresează ca și frontul în Coreea: înainte, înapoi, înainte, înapoi, fără niciun rezultat din vreo parte.
Se vede clar că conferințele au ca busolă de orientare frontul din Coreea, vegetând în insuccese ca și frontul de luptă.
Tacit, dar asemenea, se întrevede că între americani și englezi sunt mari neînțelegeri.
Comunicatul oficial al luptelor în Coreea anunță că chinezii opresc pe tot locul contraatacurile americanilor.
Timpul s-a luat din nou friguros ziua și noaptea. Nori de gheață toată ziua, căzând grindină în multe locuri, cu vânturi și furtuni reci.
Porumbul a răsărit și s-apropie de prașă. Rumânii ar pune acum, odată cu ghiocelul care s-a scuturat, dar stau pe loc, căci pământul s-a uscat.
Albinițele, nici de la salcâm n-au profitat nimic, din cauza frigului și vântului. Găsesc, însă, frumos polen la salcâmii glădice.
Cu ocazia zilei de 9 mai au fost frumoase serbări pe tot întinsul țării, aniversându-se 30 de ani de la întemeierea Partidului comunist din România. Cu această ocazie, Partidul comunist grec trimite o scrisoare Partidului muncitoresc (comunist) român: „ﺍ…ﺍîntr-o perioadă în care ațâțătorii la un nou război au trecut de la pregătirea lui la agresiune deschisă, creând pericolul imediat de aprindere a unui nou focar în Balcani. În lupta pentru pace pe care o duce omenirea progresistă, în frunte cu Uniunea Sovietică și marele Stalin, se găsește în primele rânduri și eroicul Partid muncitoresc român…” (din ziarul „Scânteia”, no 2035 din 11 mai 1951).
Reprezentanții comuniști din diferite țări se află întruniți la Copenhaga. Din comunicatele ce dau, se vede că au ca obiectiv combaterea tendințelor războinice și menținerea păcii în omenire.
Marți, 28 mai 1951
Comunicatul oficial de pe frontul de luptă din Coreea anunță că armata populară democrată împreună cu voluntarii chinezi, resping contraatacurile americane și britanice. Tot azi, unitățile turcilor și grecilor strălucesc cu glorie în acțiunea faptelor de arme.
Apa a revenit din nou la mal, mai amenințătoare ca acum o lună. Dunărea în continuă creștere. Se resimte mare lipsă de ploaie. Grâul a format jumătate bobul. Comuna trebuie să predea 40 vagoane cotă.
Miercuri, 6 iunie 1951
Conferința Adjuncților de la Paris a luat sfârșit fără a putea ajunge la vreo înțelegere. Au mai fixat o ultimă ședință la 4 iulie. După care urmează să înceapă o altă conferință, la Washington, în ziua de 23 iulie, formată din miniștrii celor 4 mari puteri.
În Grecia, două formații de comuniști ocupă ministerul muncii și pe al propagandei, dar nu-și pot extinde acțiunea, căci sunt capturați de armată.
În Franța, toate partidele s-au unit pentru a aduce la conducerea țării partidul lui De Gaulle.
Pe frontul din Coreea, chinezii resping contraatacurile americanilor – „contraatacuri înverșunate” la Nord de paralela 38.
A trecut luna mai și pe aici și prin împrejurimi n-a căzut o picătură de ploaie. În alte părți – Da.
Grâul, din cauza frigului de peste nopți, este atacat de rugină în așa fel, că bobul a ieșit slab și poate și fără putere de încolțire.
Chiar azi în toate părțile se vede că plouă, numai aici – Ba!
Sâmbătă, 9 iunie 1951
În fine, au căzut și mult așteptatele ploi, destul de abundente. Pentru grâu fără folos, binefăcătoare pentru porumb și zarzavaturi.
În urma stabilirii Conferinței de la Washington la 23 iulie c., U.R.S.S. a trimis o notă identică Americii, Angliei și Franței, prin care le anunță că va lua parte la conferință numai în cazul când se va trece pe ordinea de zi discuția Pactului Atlanticului și a bazelor militare americane ce au format în Europa.
Joi, 21 iunie 1951
Ploi, berechet de ploi. Aproape la două zile ploi.
Alegerile din Franța aduc frumoasă izbândă comuniștilor, care cuceresc 103 locuri de deputați. De Gaulle ia 111 locuri, socialiștii de dreapta 98 mandate, Mișcarea republicană populară 85 mandate. Mai sunt de repartizat 50 mandate.
În Coreea luptele se dau la Nord de paralela 38, acțiunea având-o americanii.
Luni, 26 iunie 1951
Conferința Adjuncților de la Paris a luat sfârșit, după a 74a ședință.
Reprezentanții celor patru puteri au făcut o declarație care va fi publicată ulterior.
Toată lumea a început seceratul în plin.
Luni, 1 iulie 1951
Comandantul armatelor americane din Coreea a lansat un apel manifest pentru încetarea ostilităților, urmând ca delegațiile beligeranților să se întâlnească pe un vapor de cruce roșie danez în Oceanul Pacific. Pentru felul încheierii armistițiului s-au pus 7 condiții.
Rușii ridică și deportează pe minoritarii sârbi de la granița Banatului. Iugoslavii au trimis notă de protest guvernului român.
În 2-3 zile se termină complet seceratul grâului.
Marți, 10 iulie 1951
Conferința preliminară de la Kassong pentru încetarea focului din Coreea se compune din următorii delegați ai Americii: vice-amiralul Turner Joy, generalul Craigie – reprezentant al forțelor aeriene, generalul Henry Hodes din armata a 8a americană Arleigh Burke – flota navală, și Paik Sun Yup, general în armata sud-coreeană. Nu se dau până acum numele nord-coreenilor și ale voluntarilor chinezi cu care vor trata rezolvarea conflictului.
Marți, 17 iulie 1951
În Coreea se ține Conferința pentru încetarea focului, dar în același timp luptele continuă pe front.
În Iran (Persia) mari demonstrații conmuniste contra sosirii în acea țară a emisarului american Averell Harriman. Demonstranții au fost împrăștiați de armată, fiind multe cazuri de răniți și morți.
În Franța și Italia guvernele au demisionat, dar nu se spune cine au fost chemați la conducere.
Sherman, șeful suprem al marinei Americii inspectează flota din Pactul Atlantic. Din Spania, trece în Germania Occidentală, apoi în Italia.
Vineri, 27 iulie 1951
Ploaie din belșug. Se vor recolta buni porumbi, atât cei mai înainte semănați, cât și cei de mai târziu.
Cam slăbuț la bob, dar și grâul a dat frumos randament. 40 ddal la pogon. Ce folos, însă? Blocarea mi-a luat 200 ddal, iar pentru casă mi-a lăsat numai 60 ddal.
În Coreea se dau lupte locale.
Conferința de la Kassong în urma armistițiului (cu numele), căci luptele continuă – într-a 9a întâlnire, dar fără niciun progres, căci nu s-a admis să se treacă pe ordinea de zi punctul: „retragerea oricăror armate străine de pe teritoriul Coreei”.
Continuarea, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
